O întrebam pe mama, în urmă cu ceva ani: ,,Şi cum aţi putut, măi mamă, să staţi atâţia ani sub comunism? Nu vi se părea că ce se întâmplă nu este normal? Că ceva nu e în regulă?!”. ,,Ba ni se părea, mamă, dar, uite, că niciunul nu am avut curaj, chiar dacă eram mult mai mulţi decât ei!” mi-a răspuns mama, vorbind rar, de parcă ar fi scotocit în trecutul tinereţii sale noi motive pentru care şi ea a tăcut.
Uitându-mă la ce se întâmplă în PSD în România zilelor noastre, încep să-mi explic şi singură cum de comunismul a fost posibil. Aud zeci de primari de provincie sau oraşe mai înstărite spunând că s-a ajuns mult prea departe şi că nu e posibil ca un penal să îngenuncheze o ţară doar pentru a scăpa de puşcărie. Şi să mai scoată şi oameni în stradă în apărarea sa. Aud alţi pesedişti de frunte plângându-se că partidul a ajuns o bătaie de joc, că au fost promovaţi în Guvern nişte analfabeţi, nişte păcălici, nişte marionete, nişte ţaţe isterice care nu-i reprezintă. Îi aud pe vecinii mei, pesedişti înfocaţi, jurându-se că în viaţa lor nu mai pun ştampila pe trandafiri. Şi nu pentru că ar înţelege vreo iotă din politica fiscală sau pachetul de legi pe justiţie, ci pentru că ,,au ajuns să ne sfideze toţi proştii şi toate curvele” (citez cu maximă precizie).
Şi de ce nu luaţi poziţie? De ce tăceţi? De ce acceptaţi? I-am întrebat şi pe ei, ca şi pe mama mea, în urmă cu câţiva ani. Doar că se uită la mine lung şi ridică din umeri, resemnaţi. Aşteaptă, probabil, sistemul paralel să facă şi treaba asta în locul lor. Aşa cum, în ’89, tot sistemul paralel ne scăpa de Nicolae şi Elena Ceauşescu, iar el se înfiinţa la butoane, cu aura democraţiei deasupra capului.
Astăzi, sistemele paralele au început să se intersecteze între ele cu tot cu interese. Îşi desfăşoară arsenalul şi muniţia pe deasupra capetelor noastre. Bezmetici, noi, civilii, ne-am luat fiecare în braţe paralela noastră, şi defilăm cu ea pe strada mare, cărându-ne bocanci în gură şi peste smartfoane, în cea mai alienată dintre competiţii, în urma căreia ar trebui să se voteze cel mai cumsecade dintre călăi.