In vremile de demult ale democratiei ateniene, cele trei Gratii aveau nume pretentioase, ciudate pentru votantii romanii din noiembrie 2008. Se numeau Thalia, Aglaia, Eufrosina. Cele trei Gratii erau invocate cu multa speranta vechii greci, usor de inteles pentru ce. Pentru ca Aglaia reprezenta spendoarea vietii, Eufrosina era muza veseliei iar Thalia era – in principal – muza comediei (si doar ca „second job” mai era si muza poeziei pastorale, nu pasuniste). In afara specializarii stricte, a personalizarii prestatiei in slujba comunitatii puse pe viata vesela, cele trei gratii elene intruchipau, care cum putea mai bine, intr-o maniera mai subtila, tot ce are „mai intrinsec” si feminitatea: Gingasie, Finete, Suavitate…
Vremile s-au schimbat, s-au schimbat si criteriile de evaluare, canoanele frumusetii feminine, asa ca s-au schimbat si Gratiile. Pentru a fi astazi o Gratie de Succes trebuie neaparat sa faci politica inca de copila. Sa te vada, sa te simta Partidu’ ca esti gata sa-ti daruiesti tot ce ai mai de pret. Trebuie neaparat sa-ti pui dotarile la bataie. Fie Tineretea, Frumusetea, daca se poate si Inteligenta. Un sef foarte Democrat a zis: „sa vie frumusetile in Partid!”. Si uite-asa au dat buzna, mai la-nceput, Ancuta Boagiu pe care Traian o stia de cand se juca in nisipul de pe malul marii… Si ministru s-a facut… Cativa ani, cat a rezistat, cat a corespuns tiparelor.
Numai ca partidu’se-mpotmolise, era nevoie de sange tanar si de curburi si curbe (atentie, corectura, sa nu-mi schimbati din greseala vreo litera: CURBE) periculoase… Si au navalit in Partidul pe care Traian i l-a suflat lui Petre frumuseti proaspete: Elena Udrea, Roberta Alma Anastase, Monica Iacob Ridzi, Raluca Turcan, Lavinia Sandru. Cladite parca’n ciuda tiparelor de frumusete feminina, numa’ bune de pus sa conduca Romania. E adevarat ca mai au mici lipsuri: una nu stie prea bine cati ani are, alta nu stie ce regi mai sunt prin Europa. Dar, in general, fete buuuune.
Dar si aici unele sunt mai alese decat altele. Asa se face ca cea mai alesa dintre toate este (cel putin pentru moment) Roberta Alma Anastase.
Roberta – Miss Romania in 1994 (concurente fiind si Andreea Marin, Iulia Fratila, Simona Patruleasa)! Nimeni n-a penalizat-o ca n-a impus frumusetea mioritioca la editia din 1996 a concursului „Miss Univers”. N-a fost sa fie ca in competitia cu atatea frumeseti albe, negre si galbene sa se impuna o romanca d’a noastra. Dimpotriva. Desi cam slaba la curriculum (firma „Cibella” la care a fost manager a dat faliment cu mult inaintea crizei)!
Dupa vreun deceniu, posesoarea unor atat de frumoase piciore a fost recompensata cu sefia Camerei Deputatilor (dupa razboaie de transee, dupa ce era cat pe ce sa fie ministru si dupa ce l-a invins in partid pe Ioan Oltean cu 58:41). „M-am inrolat in viata politica inca din 1991, cand aveam 15 ani si de atunci – scrie pe site-ul noii presedinte – sunt membra a Partidului Democrat, fara sa fi schimbat barca in functie de bataia vantului”. Ar trebui sa amintim ca era cat p-aci s-o faca pe la inceputul lui 2005, cand, impreuna cu Lavina Sandru si Monica Ridzi, erau pe punctul de a trece in barca PIN a lui Cozmin Gusa.
Dupa un mic scandal si santaj sentimental, Roberta si Monica au ramas in partid, iar Lavinia a trecut in barca necastigatoare, n-avem decat s-o numaram la pierderi colaterale. Si chiar daca „n-a schimbat barca”, ar trebui sa-si dea seama ca barca, in cap cu neintrecutul carmaci, si-a schimbat cursul, dar asta nu se mai numara, n-ar fi corrrrrect politic.
Iar daca in barca cea veche a plimbat, intr-o excursie la Bruxelles, 50 de presedinti sau administratori de bloc, obtinand un nou mandat, se poate spune ca fata se descurca… Nu degeaba o fi ajuns cetatean de onoare tocmai in statul Nebraska si in orasul Maryland. Se vede ca si acolo frumusetea are trecere.
Deocamdata aptitudinile de model, de miss si de excursionista au fost mai tari decat cele de show-girl ale Monicai Ridzi sau de gospodina cumintica ale Elenei Udrea, asa ca se si cuvenea a fi rasplatita ca atare.
Rasplatiti suntem si noi romanii, care ne meritam soarta… Am fi putut sa cerem sa fim gratiati, poate ca n-am fost atat de rai cat sa meritam sa ne pomenim in fruntea tarii chiar cu aceste trei gratii. Dar gratierea in stat stim cine o da, El ZEUS…
