Republica lui Caragiale
Cand cititi aceste randuri, alegerile europarlamentare deja au avut loc. Interesul romanilor pentru ele sunt convins ca a fost lesinat, ca si inexistent. Clasa politica nu poate intelege in veci ca ea e de vina. Clasa politica e saraca rau cu duhul. A ei va fi, deci, imparatia cerurilor! Sa vedem discrepanta dintre politica si viata in Romania.
O femeie e vaduva are doi copii la scoala si un salariu de 800 de lei. Se gandeste de dimineata pana seara, dar mai ales de seara pana dimineata, cum sa-i intretina cu banii astia. Si cum sa nu-l supere pe seful ei infumurat sa n-o concedieze si s-o lase si fara nimicul acesta. Unde se intampla asta? ma intrebati. In blocul dvs., pe strada vecina, in primul sat dupa Pitesti. Inainte de a adormi seara, femeia il vede pe Vadim la TV, se uita prin el, prin sticla televizorului si nu are decat imaginea unui hau social, politic, moral. Si ca ea, mii…
Batrani neputinciosi cad prada unor samsari de case si apartamente, unor escroci cruzi, victimele trezindu-se in strada, unde probabil isi vor si sfarsi zilele, pentru ca nu mai pot ei rezista sub cerul liber pana le va face dreptate justitia romana. Credeti ca acesti oameni au fost interesati de programul electoral al lui Theodor Stolojan? Ma indoiesc.
Apropo de justitie. in fiecare dimineata, stirile incep cu castigarea de catre un roman a unui proces la CEDO. Despagubirile sunt suportate din bugetul de stat. Mai pe intelesul tuturor, pentru salarii de 15.000 – 20.000, procurorii si judecatorii trantesc niste procese – probabil contra unor spagi – iar noi platim daunele, dupa ce le-am platit si salariile nesimtite. Iar acum, cica, sa fi mers la urne pentru a ne exercita un drept cetatenesc.
Prin orase, dar mai ales intre orase, a merge cu masina e o aventura. Soselele sunt mai bombardate decat cele din Irak la inceputul razboiului in 2003. Gropile sunt de doua feluri: cele care pot fi ocolite si cele care nu pot. Dar santurile si denivelarile concave sunt de un singur fel: cele care nu pot fi evitate. De autostrazi si parcari nu ne mai racim gura. Si ce sa facem dupa ce dam in gropile astea? S-o admiram pe EBA cum da din fund in ritm de manele si apoi s-o votam? Tatal sau a trimis-o acum cinci ani pe Lavinia Sandru, altfel o doamna decenta, pe centura. Dar campania electorala pentru europarlamentare chiar a semanat cu centura Bucurestilor, unde candidatii au incercat mereu sa ne trezeasca din indiferenta prin gesturi precum cel pomenit mai sus. Si sa fi mers la vot? Scuze!