In Romania exista, la nivel societate, lucruri care sunt mai putin vizibile dar care, personal, cred ca sunt mult mai importante decat factorul economic. Chestiunile de economie si tehnologie se pot cuantifica foarte usor si pot fi depasite eficient. In schimb, daca omul, ca personalitate nu are confort din toate punctele de vedere, nu poate aduce nimic eficient societatii.
Se tot vorbeste de criza economica din tara noastra, insa nimeni nu remarca si criza morala in care ne aflam. Ca sociolog, dar in primul rand ca cetatean al acestei tari, nu pot sa nu remarc criza morala, nelinistea si conflictle care exista in societatea noastra.
SPAȚIU PUBLICITAR
Societatea romaneasca este o societate conflictuala de sus pana jos si de jos pana sus. Am mai spus si repet ca societatea romaneasca se caracterizeaza prin conflict, iar starea aceasta se disipeaza pana la cel mai mic colectiv uman. Toate reactiile agresive si violente care se intampla intr-o societate au ca si cauze lipsa de valori si modele autentice si lipsa de perspective. O a doua chestiune care ma ingrijoreaza este nelinistea. Traim intr-un stres psihic de nedescris.
Este foarte greu sa construiesti ceva intr-o lume in care lipseste increderea, si nu pluteste in aer decat o neincredere in institutiile statului, in Parlament, in politicieni. Exista la nivel societal o cota inalta a egoismului. Asistam la o degradare semnificativa a relatiilor umane. Nu o sa obosesc niciodata sa spun asta in conditiile in care nu mai exista prietenii autentice, nu mai avem scopuri comune, totul fiind pe baza de interes, pe lipsa de afectivitate.
Omul se caracterizeaza prin afectivitate. As pune afectivitatea inaintea rationalitatii fiindca trebuie sa existe grija fata de celalalt, sa avem comportamentul acela pro-social despre care discuta toata literatura de specialitate. Avem nevoie sa ne mai gandim si la celalalt, sa mai facem ceva bun si pentru ceilalti.
In cazul nostru este vorba de un pragmatism grobian, la limita de jos a substantei lui. Acest lucru se intampla si din cauza faptului ca noi am crezut ca in 20 de ani o sa ajungem la nivelul unor democratii de sute de ani care au anumite sentimente, norme si valori. Din pacate, noi suntem in stadiul de embrion. Mai avem foarte mult pana sa ne dam seama cine suntem, ce vrem sa facem de fapt si ca in jurul nostru sunt si oameni pentru care trebuie sa facem ceva sau oameni pe care trebuie sa-i ajutam.