Recunosc, nu l-am agreat niciodata pe Crin Antonescu. In prima instanta dintr-un motiv cat se poate de stupid: ochii. De-un albastru prea spalacit, prin care razbatea un nu-stiu-ce, oricum, ceva care imi facea personajul cat se poate de antipatic.
L-am vazut apoi evoluand in confruntarea cu Tariceanu, pentru presedintia PNL. Si, pentru prima oara, mi s-a parut ca incepe sa sparga sticla, sa patrunda in casele telespectatorilor, sa fie parca mai putin artificial, cu un discurs mai uman si de-o sinceritate frapanta si cuceritoare in acelasi timp.
Cand cineva a carui opinie o pretuiesc mi-a spus… ,,Crin este o flacara care se aprinde si se stinge la fel de repede”, am crezut ca o spune prin prisma faptului ca impartaseste alte convingeri politice. Sau cel putin ca exagereaza. Cat de repede ar putea sa se stinga, ca abia se aprinsese?! Dar nici n-am apucat bine sa termin intrebarea de rostit in sinea mea, ca au venit alegerile europarlamentare, care au adus o data cu ele un rezultat lamentabil pentru PNL. Si o reprezentatie si mai lamentabila din partea lui Crin Antonescu!
Priveam si nu ma dumiream! Aveam impresia ca-l vad pe Adrian Miutescu in persoana, ascunzandu-se dupa fustele nevestei si cautandu-si scuze, fara numar, fara numar! Nu conta ca PNL este zero la capitolul organizare in teritoriu, nu conta ca au ales sa faca alegeri in partid cu cateva zile inainte de europarlamentare, destabilizand organizatiile, nu conta ca maimutoiul si mormaitorul de Orban, desi a batut tara in lung si-n lat, nu are nicio priza la public, si nu conta nici ca un om de talia lui Daianu fusese inlaturat de pe liste, pentru ca Norica Nicolai sa tutuneasca tigara de la tigara, pe holurile Parlamentului European. De vina erau altii, mereu altii, pentru marea si rusinoasa infrangere a liberalilor!
Ei, o fi Crinul dezamagit, mi-am spus, asa reactioneaza la suparare! Nu-i usor lucru sa ti-o iei si de la Gigi&Vadim, desi, pentru un presedinte, astfel de scuze nu prea merg. Cu toate acestea, i-am oferit omului circumstante atenuante. Zic, sa-i mai dau o sansa, din oficiu! Dar am zis gresit si de data asta, caci a urmat emisiunea moderata de Gabriela Vranceanu Firea, care l-a avut pe Crin Antonescu drept invitat. Ei bine, am vazut un fel de fata mare a politicii romanesti, care trei sferturi din emisiune s-a vaitat ca subiectele propuse de moderatoare nu sunt de interes sau sunt false probleme. Cerandu-i-se sa sugereze o tema de discutie care sa se ridice la inaltimea inteligentei sale, Crin Antonescu s-a mai targuit si pe ultimul sfert de emisiune, bombanind ca nu e treaba lui sa propuna subiecte. A fost, in opinia mea, emisiunea prin care Crin si-a semnat sentinta de adio de la turul doi pentru cursa prezidentiala. Si, mai mult de atat, emisiunea in urma carora multi dintre liberali au regretat ca i-au acordat credit, in defavoarea lui Calin Popescu Tariceanu.
Practic, in acest moment crucial in care ar fi trebuit sa profite din plin de prostiile actualei coalitii de guvernare, PNL s-a autodecapitat prin prestatia lamentabila a liderului, PSD reusind, datorita unor buni consilieri, sa se pozitioneze, paradoxal, ca principal partid de Opozitie.
