M-am întrebat zilele acestea ce aş fi făcut eu dacă aş fi fost Victor Ponta. Ce aş fi făcut într-un context atât de tensionat, într-un context în care oamenii par a nu mai îmbrăţişa cu atâta uşurinţă vechea zicală… ,,Las-o, mă, că merge-aşa!"
Păi… dacă as fi fost Ponta aş fi avut o mare dilemă: cu care să încep. Dar aş fi trecut repede peste această ezitare şi aş fi luat-o muncitoreşte, la întâmplare.
Gabriel Oprea! M-aş fi dus la Excelsior, unde-şi parchează coloana oficială ca să-şi mănânce ciorbiţa de burtă şi i-aş fi spus: ,,Gabriele, prietene, ştii că n-am nimic cu tine, că ai fost băiat cuminte, ai ţinut guvernarea de şase… Bine, ai mai făcut tu fiţe, că dacă nu îţi dăm posturi colo şi colo, îţi schimbi interesul naţional… Dar, una peste alta, a fost bine, ne-am acoperit reciproc, ne-am înţeles, că doar nu ţi-am dat posturi de la mama de-acasă… Numai că, vezi tu, strada nu te mai suportă, nu ştiu de ce, dai aiurea din sprâncene, ai nişte rictusuri nefireşti… În fine, prietene, drumul nostru împreună se opreşte aici. Hai nu fi trist, că plătesc eu ciorba, de data aceasta. Şi, apropo, nu uita să institui cod roşu de gravidă în luna a noua. Dacă nu ştiai, gravidele pe final de mandat îşi pregătesc bocceluţa cu cele necesare, să nu li se rupă apa şi să le prindă fără pijamale şi periuţa de dinţi. E posibil să te trezeşti cu duba dintr-o clipă în alta… Ai şi tu un mort în coadă, nişte doctorate plagiate… Ai făcut prea multe prostii, serviciile nu pot nici ele să le acopere la nesfârşit. Şi, ca un favor personal, ca să nu zici că sunt bulangiu, te las să-ţi anunţi demisia ca un adevărat bărbat de stat şi să invoci cel mai frumos ideal care îţi trece prin cap. Apropo, urât cap mai ai!”
După care m-aş fi dus la celălalt prieten, la Nicu Bănicioiu, cu care dansam pe mese la Mamaia în taberele de tineret, pe vremea în care eram copii nevinovaţi. Ce vremuri! Şi i-aş spune lui Nicu: ,,Nicule, iartă-mă, Nicule, dar ca un prieten care-ţi sunt îţi spun că trebuie să pleci. Să pleci acum, că peste câteva zile te vor pleca alţii. Stai liniştit, nu ai făcut nimic grav, doar că… te-ai străduit prea mult. Ai crezut că moartea tinerilor ălora e un fel de examen din care Ministerul Sănătăţii trebuie să iasă erou national. Problema e că, Nicule, aici nu era vorba de tine. De cât de frumos ieşi tu din toate astea. Au ieşit directorii ăia de spital în faţa televiziunilor să spună că n-au nevoie de sprijinul nimănui, că au de toate, că ministerul le-a dat şi la cur şi la cap. Dar se vedea pe faţa lor că erau terifiaţi, că-i stresasei la maximum să dezmintă. Mulţi medici vor ieşi în curând să spună cum au stat, defapt, lucrurile, cât de depăşiţi au fost de situaţie şi ca număr, şi ca dotări, şi ca medicaţie. Pentru că nu se poate ca peste noapte să avem un sistem medical performant, la cele mai înalte standarde, şi noi să nu fi ştiut asta până acum. Dă-o, dracului, Nicule, că prea bate la ochi. Aşa că du-te tu, acasă, ca să nu-ţi schimbe alţii traiectoria.”
Pe Piedone nu aş avea cum să-l demit, că nu e în jurisdicţia mea, dar un hai, sictir, băi grasule care te-ai acoperit cu hârtii, când tinerii ăia au fost acoperiţi cu folie termoizolantă, tot i-aş fi spus prin telefon! Măcar aşa, cât să-i stric cheful de cotlet de berbecuţ.
Şi l-aş suna şi pe Iohannis, pe firul scurt, să-i spun să înceapă curăţirea morală a societăţii cu el, că nu poţi să prosteşti o ţară întreagă cu patru case făcute din meditaţii. Dă-le, dreacu’, de meditaţii, că nici Nae Ionescu şi nici Petre Ţuţea dacă ar învia din morţi, nu ar face pregătire pe sumele pe care pretinzi tu că le-ai încasat!
Mai pe seară, i-aş chema pe-ai mei, din partid. La o masă tovărăşească, puţin vinişor, un mix-grill, o sălăţică, ceva uşor, ca înainte de culcare. Şi le-aş spune, dragi confraţi, a sosit timpul. Timpul să plecăm acasă. Dragneo, tu fă-te administrator de cimitir şi vezi-ţi liniştit de dosare. Cati, nu fi tristă, oricum eşti la catedră, ieşi la pensie privilegiată… Zgoneo, nu ţi-am spus-o niciodată, dar ai o faţă de papagal ce n-am văzut! Tu, Fireo, opreşte-te din născut, că datele genetice nu te recomandă în acest sens nici pe tine, nici pe Pandelică! Cât despre dumneata, tovarăşe Iliescu, te rog eu să mori! Mori azi, dacă se poate! Nu ne mai ajută la nimic, dar e plăcerea noastră!
Apoi m-aş retrage discret în baie, să-mi pudrez nasul. M-aş uita în oglindă şi mi-aş spune, cu maximă degajare, dar profund angajament: ,,Viorele, du-te, dracu’, şi te culcă! Aşteaptă cuminte să te cu mandat. Ruşine, să-ţi fie! Ar fi trebuit să fii exponentul noii generaţii, ăla care nu are nicio legătură cu securiştii şi comuniştii care au alternat, până acum, la putere. Dar ai fost şi mai prost, şi mai ineficient, şi mai rău decât toţi!”
Dar, cum nu sunt eu Victor Ponta, lucrurile ăstea nu se vor întâmpla. Nu se vor întâmpla prea curând, dar vom avea răbdare. Şi le vom aminti zilnic, dacă este nevoie, de ce trebuie să plece de bunăvoie.