In fine, dupa aproape doua decenii de abuzuri fatise si nesimtite, si doar cu sula Europei in coaste, guvernul in functie s-a hotarat sa faca o lege unica a pensiilor si o lege unica a salarizarii pentru cei care lucreaza in sistemul de stat si sunt platiti din bugetul central. Practic reglementari unice pentru toti aceia care muncesc (sau au muncit) pentru statul roman.
Numai ca asta se intampla mult dupa ce clienti politici sau doar profitori ordinari ai sistemului ticalosit s-au imbuibat cu salarii si pensii absolut scandaloase. Salarii si pensii pe care orice studiu comparativ facut cu buna credinta si cu dreapta judecata le-ar califica ca fiind ABSOLUT NEMERITATE. Salarii si pensii prin care sistemul ticalosit si-a fidelizat categorii de functionari, pioni importati in procesul de maximizare a veniturilor nemeritate si de perpetuare a privilegiilor abuzive. Salarii si pensii pentru care nu exista nicio justificare reala, ci doar scuza penibila ca nimic nu se mai poate face, ca nimeni si nimic nu mai poate sa le aduca in limitele normalului.
SPAȚIU PUBLICITAR
In urma cu cativa ani (buni), pe vremea cand salariile nu se depuneau prin diverse banci si nici nu erau prea secrete, s-a petrecut urmatoarea situatie: vreo zece lucratori de diverse calificari, cu grade sensibil diferite de competenta, ba chiar situati pe diferite trepte ale ierarhiei asteptau la traditionala (pe atunci) coada de la caserie. Nu era nimic secret, casierul le dadea tuturor, salariul si fiecare semna un unic tabel care cuprindea numele tuturor angajatilor si salariile respective. La un moment dat, un coleg care avea o functie mai importanta a luat ceva mai multi bani decat, sa zicem, media celor asezati la coada. Atunci, un altul care era mult mai jos pe scara ierarhica si a competentelor specifice domeniului, a comentat cu voce tare pentru a fi auzit: ,,Ia uite, dom’le, ce de bani iau unii, de parca n-am merge toti la aceeasi piata”. ,,Interpelare” la care cel care tocmai isi ridicase salariul a replicat: ,,Asa o fi, mergem cu totii la aceeasi piata, dar parca n-am fost cu totii la aceeasi scoala…”.
Edificator, cred, pentru starea de spirit a angajatilor aceleasi firme. Sigur ca prin natura profesiei, a competentelor necesare, a importantei sociale a unei activitati, a gradului de complexitate sau a pericolelor pe care o anumita munca le presupune este perfect normal sa existe diferente de salarizare. Este absolut logic si justificat ca unele activitati sa fie mai bine platite decat altele. Dar nu este normal sa inregistram in salarizarea bugetarilor discrepante de ordinul 1:75 sau chiar de 1:100 (dupa cum – dupa declaratiile premierului Boc – ar exista in Romania capitalista a anului 2009).
Daca in sistemul socialist raportul intre salariul minim si cel maxim era de 7:1, iata ca in capitalism acest raport salariu minim creste l15:1. Se pare ca diferenta de eficienta pentru functinarea unui sistem economic in capitalism cam s-a accentuat foarte mult. Oricum, situatia era de nesuportat, sistemul astfel organizat era nestimulativ, ceva trebuia facut, si normal ar fi fost sa ca initiativa schimbarii sa fie 100% romaneasca, sa nu fi avut nevoie de imboldul european. Dar ar fi insemnat sa fi cerut prea mult de la sistemul ticalosit atat de bine implementat in Romania, sistem care-si schimba doar rotitele, doar pinioanele, nu si schema de functionare, nu si logica de tip sclavagist a organizarii „eficiente” a muncii.
Sigur ca – vorba colegului meu – chiar daca mergem toti la aceeasi piata (globalizata), n-am invatat cu totii la aceeasi scoala, nu suntem la fel de dotati cu inteligenta, spirit de organizare, spirit organizatoric sau bun simt. Unii au invatat mai mult, altii mai putin, unii sunt mai eficenti decat altii, dar diferentele de competente nu se pot – in niciun caz – cuantifica prin rapoarte de 1:100. Sa asteptam legea salarizarii unice, presupun ca vom avea ce comenta…
