Republica lui Caragiale
Fac parte din patura larga a saracimii romane. N-o spun cu mandrie, ba chiar cu o mare jena, cu umilinta. Umilinta care mi-a mai trecut de cand mi-am luat seama, de cand am inteles de ce sunt eu sarac si de ce sunt altii bogati. Dar sa vorbim pe cazuri concrete, ca la general destul vorbesc mai toti analistii politici.
Pai, eu sunt sarac pentru ca sunt fraier si pentru ca nu pot dormi noaptea daca am gasit pe strada o hartie verde de un leu cu chipul lui Iorga pe ea si mi-am insusit-o. Domnul nostru Adrian Nastase este bogat, insa, nu pentru ca toata viata a fost bugetar, cu salariile si veniturile suplimentare perfect verificabile. Ei nu, el este bogat (putred) pentru ca e de meserie nepot de milionara in euro, milionara fictiva, pe deasupra si moarta de-a binelea. Citesc intr-un tabloid un articol, scris pe bune, ca dl. Nastase ar castiga peste optzeci de mii de euro pe ouale din ferma de la Cornu. Eu nu ma prea pricep la economie, nici la matematica, dar bunul simt de la mama din Podisul Mehedinti imi spune ca daca toate ouale din toate supermarket-urile din Romania ar fi ale domnului Nastase, tot n-ar castiga zecile alea de mii de euro. Acum, serios, mi se pare o invitatie clara de a-i numara ouale.
Dar sa luam pe un alt bogatas: Dan Voiculescu. Si el a ajuns bogat pornind de la turnarea la Securitate a verisoarelor lui. „Am colaborat sa mananc si eu o paine!” declara nonsalant milionarul in euro. V-ati fi imaginat ca de la painea asta amarata poti deveni bogat cat nici cu gandul nu poti gandi? Desigur ca luxul lui Dan Voiculescu n-are nicio legatura cu conturile lui Ceausescu, cu afacerile Securitatii. Nu, Doamne fereste!
Dupa cum Gigi Becali a facut un miliard de euro pentru ca „ma iubeste Dumnezeu, ba hahalerelor”, nu pentru ca ar fi facut niste porcarii mari cu niste generali corupti ai Armatei Romane. Dar Copos? Desigur, si el s-a imbogatit vanzand prajituri la cofetaria Ana are mere, nu pentru ca a cumparat (puneti dvs. ghilimelele) Motoarele Electrice de la Stefanesti pe care le-a platit din ce producea fabrica. Si tot asa s-au imbogatit toti marii nostri politicieni. Doar eu sunt carcotas si-mi spun mereu – Toma necredinciosul ce sunt – ca as vrea sa-l vad si eu pe ministrul acela, pe parlamentarul, pe presedintele, pe directorul general, pe prefectul, subprefectul etc. care traieste din salariul lui de 5.000 sau 7.000 de lei. De aici vine si consolarea mea ca sunt sarac si de aceea nici nu merg la astfel de oameni sa cer o slujba sau o sponsorizare pentru vreo carte. Sa le dea Dumnezeu sanatate si viata lunga si minte sa poata cheltui zecile lor de milioane de euro!
Post Scriptum: Ati observat ca n-am pomenit nimic de dl. Traian Basescu, presedintele nostru, dupa toata tevatura de saptamana trecuta pe care o putem numi Saptamana scolii de tampiti. Ascultandu-l pe presedinte perorand ca scoala trebuie sa scoata ospatari si tinichigii, nu filozofi tampiti, m-am facut mic, m-am ascuns dupa sifonier si de-acolo i-am zis sotiei: „Draga, suntem tampiti, tu mai esti si profesoara de filozofie, circumstanta agravanta! Hai, sa ne recalificam: tinichigii, chelneri…
