1,5K
Cum nu putem crede cifrele pe care ni le ofera sondajele de opinie, sa luam in consideratie trendurile care, in ultima perioada, au coincis de fiecare data. Ori ele arata ca Uniunea Social Liberala este in scadere, in timp ce Partidul Democrat Liberal inregistreaza o usoara crestere.
Sunt convins ca strategii opozitiei au tras semnalul de alarma. De aici, si interesul exagerat – uneori cu accente de isterie – cu care personaje din PNL si PSD au tratat si urmarit recenta conventie a PD-L. Sustinerea fatisa aratata lui Vasile Blaga a depasit limitele unei simple intrigi, tradand interesul major pentru o ruptura in interiorul portocaliilor. N-a fost sa fie (si nici nu cred ca va fi cazul – cel putin in perioada urmatoare!), asa incat opozitia are nevoie, la randu-i, de propriul restart.
In conditiile actuale, PD-L va continua sa recupereze terenul pierdut. Campania de racolare a primarilor USL, mentinerea la butoanele care, actionate cand trebuie, aduc voturi, iesirea din recesiune (care, oricat ar fi de minimalizata, reprezinta o realitate!), politica de aliante (vezi surprinzatoarea pirueta a lui Dan Diaconescu, prezent la Congresul UNPR), relaxarile salariale si fiscale care vor fi acordate anul viitor si multe alte metode care se stiu foarte bine, ar asigura suportul unei revigorari si mai consistente a actualei puteri.
Desigur, toate acestea nu garanteaza faptul ca PD-L si aliatii sai vor ramane automat la guvernare si dupa 2012, pentru ca, in 1996, PDSR stapanea mult mai bine fraiele si tot a trebuit sa lase locul Conventiei Democrate. Insa este limpede ca lupa politica tinde sa devina tot mai echilibrata, ori Basescu si ai lui au stiut intotdeauna sa castige la finish.
Asadar, e randul opozitiei sa mute. Cred ca solutia radicala ar fi ruperea USL si revenirea fiecarui partid pe propriul culoar, cu sustinere reciproca in turul al doilea si cu o alianta postelectorala. Asta ar exclude actualele tensiuni din teritoriu si ar stopa tradarile sau non-combatul acelora care se vor simti nedreptatiti. Cum insa o astfel de varianta nu pare a se prefigura, mai ramane doar ca Uniunea Social Liberala sa-si schimbe strategia. Daca se va bizui doar pe erodarea imaginii actualei puteri, s-ar putea sa nu fie suficient.
Obsesiile anti-Basescu, glumitele ieftine la adresa lui Udrea, solicitarile populiste (vezi TVA redus la alimente!), televiziunile partenere care s-au compromis – iata cateva dintre mijloacele de exprimare ale opozitiei care se dovedesc a-si fi atins limitele.
Asa ca, inainte de toate, uniunea fortelor politice care vor sa ajunga la guvernare trebuie sa-si prezinte propria-i oferta. Si nu e vorba de algoritmul impartirii functiilor, care tradeaza foamea de ciolan, ci de o alternativa administrativa si economica. O alternativa serioasa si sincera, si nu una populista care sa fie imediat abandonata sub pretextul „mostenirii dezastruoase”. USL stie ca, daca va prelua guvernarea, va trebui sa atinga tintele de reforma impuse prin angajamentele si obligatiile asumate de Romania si, de aici, accentul trebuie sa il puna pe alternative mai bine cumpanite si mai eficiente (in contradictie cu pompierismul lui Boc) si nu pe promisiuni fara acoperire.
USL are probleme cu autosuficienta si superficialitatea lui Crin Antonescu, cu sprijinul acordat persoanelor compromise si corupte (spre deosebire de PD-L care, sincer sau nu, a facut niste pasi importanti in aceasta directie), cu lipsa de proiecte legislative necesare si asteptate de public (nu de dublarea filmelor in romaneste, asa cum a propus deputatul PSD, Victor Socaciu!), cu romanii de peste hotare pe care trebuie sa-i castige si nu sa-i radicalizeze cautand pretexte ca sa ii impiedice sa voteze.
La fel ca marea majoritate a nehotaratilor, dupa experientele din ultimii 20 de ani, nu mai sunt dispus sa dau doar un vot de blam puterii, ci ma intereseaza si ce va fi dupa aceea. Nu-mi fac iluzii ca schimbarea garniturii Basescu-Boc va conduce automat la majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, la reinfiintarea spitalelor mici, la cresterea reala a pensiilor, la scaderea pretului benzinei, la o explozie de locuri de munca si la corijarea atator nedreptati si controverse. Dar vreau ca toate acestea sa mi sa spuna cinstit si, mai ales, sa mi se ofere orizonturi de asteptare realiste si oneste. Din acest motiv, astept oferta electorala a Uniunii Social Liberale si, cu cat aceasta va fi mai corecta, mai responsabila si mai golita de demagogie, cu atat va fi mai seducatoare. Altminteri, inseamna ca se joaca iar la cacealma si am toate motivele sa spun pas!
