2,4K
Ecce homo… Cine mai sunt eu? De multe ori m-am ratacit. De multe ori m-am ratutit. M-am regasit. Dupa Revolutie n-am mai vrut sa ma trag din maimuta. N-am mai vrut si n-am mai vrut! Si ce? M-am dus la Dumnezeu sa ma faca din tarana…
Adam… „Adame, unde esti?” Venea pe aleea principala… Noi ne-am pitit in tufisuri, tocmai mancasem din pomul interzis… Ni se oprise marul in gat. Dracul ne-a pus! „Iesiti de unde v-ati ascuns sau vin eu sa va caut?!” De-abia atunci am bagat de seama ca nu aveam nimic pe noi. Cum sa ne aratam asa in fata lui Dumnezeu? „Pune ceva pe tine, femeie, macar intre picioare!” Nu avea ce… Am rupt niste frunze de vita-de-vie sau de smochin, habar n-am de ce or fi fost. Si pentru ea si pentru mine. „De ce nu raspunzi, Adame?” „Suntem goi, Doamne!” „Nu cumva ati mancat din pomul cunoasterii si ati vrut sa fiti nemuritori, nemernicilor?” „Numai cate o jumatate de mar, Doamne!”… Ne-a dat afara din Rai.
Eu cu sudoarea fruntii sa-mi castig painea! Eva sa nasca in dureri! Si amandoi sa ne inmultim si sa umplem pamantul cu oameni. Asta n-a fost prea greu. Pentru ca am descoperit misterul de sub frunza si ce se intampla ii placea si ei… Dar nu aveam decat jumatate de cunoastere, pentru ca nu rumegasem decat o jumatate de mar. Si ne-am osandit atunci de bunavoie sa cunoastem lumea! Ce este in noi, ce este pe langa noi… Si mai departe, pana unde tine pamantul, pana unde tine cerul, pana unde tine viata.
Si am aflat ca tot pe jumatate suntem muritori, pe jumatate nemuritori. Adica fiecare dintre noi, cand ii vine randul, se intoarce in tarana, ca nimeni nu este vesnic, chiar daca traieste noua sute de ani, cum am trait eu, dar viul din el trece in urmasul lui, si tot asa, din urmas in urmas, cat exista omul pe pamant. Da, asa, suntem nemuritori. Si nemurirea noastra sta in samanta noastra, un fel de mormoloci invizibili cu ochiul liber care dau din codita pana intalnesc o boaba desprinsa din uterul femeii… Asta e porunca si noi credem ca facem dragoste… Asta e, viitorul sta in oua…
Ecce homo. Eu sunt omul! Fiul lui Dumnezeu! Care mi-a pus aici (sa ciocane in frunte) samburele ratiunii. Gandesc. „Gandesc, deci exist!” Eu sunt cel care gandeste. (imita statueta Ganditorului). Mi-a fost gasita si statueta la Hamangia, in Tara Romaneasca… Eu si perechea mea… Ganditoare si ea, dar urata. Cu burta la gura. Ea intruchipeaza maternitatea… Nu ocoliti femeile gravide, nici nu stiti ce pierdeti!… Ca se spune in popor, pentru „femeia bortoasa dau si banii de pe coasa!” Banii cei mai greu munciti… Mie imi plac femeile gravide! Imi plac, de fapt, toate femeile… Dar mai presus de toate sunt Ganditorul. Ganditorul si nascocitorul… Tot ce nu a facut Dumnezeu pe lumea asta, este facut de mine! Tot ce vedeti! Marele Creator m-a ingaduit sa creez in marea lui creatie.
GATA! Gata, m-am saturat de om. De atata om! Nu mai vreau sa joc rolul lui, vreau sa fiu eu, in intimitatea mea. Eu cu ale mele. Uitasem de mine. Este si asta o betie… O nebunie… Sa te dai tu drept omul tuturor timpurilor… Cand nu esti decat un biet ins… O farama din umanitate… Am sa-mi spun mie povestea mea. Ca sa-mi aduc aminte de mine. Poate va intereseaza si pe voi… Sa nu te fatai in scaun, domnule… Mai bine tragi un pui de somn… Sa nu varsati lacrimi, doamna! Sa nu te indragostesti de mine, domnisoara! Totul este trecator pe lumea asta… Lumea mea, lumea circului… M-am nascut in timpul unui spectacol. Mai exact, am fost adus pe lume cu un bisturiu care a spintecat pantecul mamei mele. Ea n-a apucat sa ma vada. N-a apucat sa m-auda… Isi varase capul in gura leului… Nu era pentru prima data… Iar pe leul acela il crescuse in casa de cand era catel. Il hranise cu biberonul. Dormea in poala ei. Il lua in vizite, la cumparaturi. Era cel mai ascultator. Executa toate comenzile supus ca un copil. Nu si-a desclestat falcile nici dupa ce a fost impuscat. Tata si-a dat drumul de sub cupola cortului. Noroc cu centura de siguranta. Dar n-a putut sa mai faca nimic… Nu eram decat o gagalice de om cand m-a scos de la leaganul de copii orfani (Isi trage peste combinezon o rochita albastra cu picatele de uniforma de copil de gradinita si isi pune o sapca de panza)… Noi doi… Circul nostru ambulant… Scotea iepuri si porumbei din joben… Avusese si o maimuta mititica, dar i-a fost furata intr-un balci… Acum faceam eu pe maimuta… Faceam tumbe, salutam, ma strambam… Mai stiam sa imit glasul animalelor si pasarilor… Sa nechez ca armasarul, sa zbier ca mielul, sa grohai ca porcul, sa latru si sa schiaun ca un caine, sa urlu ca un lup, sa cant ca un cocos si ca un cuc, sa cant ca o cucuvaie, sa fluier ca o mierla… Vreti sa incercati? Spectatorii mei de pe atunci incercau. Si reuseau. Dau un premiu celui care face ca un caine comunitar batut in tranzitie… Mai cantam la o armonica veche… Iar tata avea o voce minunata. De cantat la opera. „La donna e mobile…” La sfarsit umblam cu palaria printre spectatori. Unii imi aruncau cate un banut, altii cate un muc de tigare aprins, l-am pocnit de i-au sarit mucii pe unul care mi-a scuipat in palarie… Dar ce l-au scarmanat ceilalti… Mi s-a facut mila de el…
Si tot asa, din balci in balci, din sat in sat, din oras in oras, arsi de soare, batuti de vant si de ploi, prin noroaie si prin zapada, pe drumuri necunoscute… Pana ne-a prins din urma ordinul de chemare pentru tata. Incepuse in lume cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Copil de trupa… Fiul regimentului… (isi imbraca un veston militar) Serveam la popota ofiterilor… Spalam vasele, dam cu matura, am fost avansat sa servesc la mese… In pauza le cantam: „Peste vale, peste deal/Trece-un mandru capitan/Tropa, tropa, trop/Si la pas si la galop…” Saltau coloneii si maiorii in scaune ca in saua cailor de cavalerie. Si cantau odata cu mine: „Peste vale, peste deal….” Dar ce i-a venit generalului? „Ba, zice, voi nu vedeti ce destept e asta? Mi-l luati la trupa sa scoateti untul din el si sa-l avansam rapid, armata are nevoie de eroi!”… Soldat la stan-ga!… Soldat, la dreap-ta!… La stanga-mprejur!… Drepti!… Culcat!… Taras-mars!.. Fundul jos!… Drepti!… Pe loc repaus!… Inapoi, rupeti randurile!… Fuga mars!… Adunarea!… Drepti!… Privirea inainte!… Pieptul bombat!… Nu clipiti!… Calcaiele lipite, intre varfurile bocancilor 45 de grade!… La stanga!… Culcat!… Drepti!… Taras mars!… Fundul jos!… Pusca se compune din trei parti. Partea de sus, partea de mijloc si partea de jos, partea de sus a pustii se compune din trei parti, partea de sus a partii de sus, partea de mijloc a partii de sus, partea de jos a partii de sus, partea de sus a partii de mijloc… Mai du-te in ma-ta, caporal tampit…
Noaptea am sarit gardul cazarmii… Primul copil de trupa dezertor… La targul de haine vechi am schimbat uniforma mea de postav cu niste haine de copil de mahala… Cam uzate, dar fara petice si spalate, miroseau a sapun ieftin… Munceam pe sponci, mai si cantam… daca era cineva sa ma asculte… „Sunt un caine vagabond/Ratacit pe-acest pamant…” Intr-o noapte am dormit intr-un canton parasit, lihnit de foame si zgribulit de frig… Dimineata ma aflam sub ocupatie… Habar nu aveam ca trecuse istoria peste mine… Din nou la regiment… Instructie sovietica… Na leva… Na prava… Dar imi placeau cantecele lor. „Kalinka, Kalinka maia” si „Katiusa”… „Toamna cand se se scutura salcamii/Si flacaii pleaca la razboi/A plecat si de la noi Katiusa!”… Am invatat si cazaciocul… (daca poate, danseaza) De data aceasta n-a mai trebuit sa mai sar gardul. A venit porunca de sus sa se reduca efectivele militare… (canta. Parodie dupa Toparceanu): „Trec lunile, trec zilele in goana/Si in zbor zilele trec/Ramii sanatoasa, armata/Ca-ti las pusca si plec!” Cu parodia asta am facut tot leatul sa planga. Se smiorcaia si generalul, fara sa stie ca se daduse ordin sa fie arestat… N-a mai apucat sa manance pensie… Dar daca ar fi trait pana azi i-ar fi mancat-o guvernul.
Ecce homo! Ma tragea ata spre actorie. Descarcam vagoane in gara, de lemne, de carbuni, de ciment, pavam strazile cu piatra cubica, bateam covoare pe la cucoane, le satisfaceam pe cele care duceau lipsa, ca sa-mi platesc cantina si caminul, sa-mi cumpar ce-mi trebuie… Mi-am cumparat si o chitara si am inceput sa cant prin restaurante, prin baruri de noapte (isi pune o haina de concert, cu revere de saten peste combinizon). Pe un polnic de ciorba si un tap de bere. Dar am ajuns cineva… Imi lipeau domnii bancnote pe frunte sau mi le varau sub strune… Doamnele imi legau panglici de gatul chitarei… Doamnelor, nu va refuz!… O panglica, o cordea, un snur, poate sa fie si o jartiera… Cavalerul jartierei… Portocalie, violeta, albastra, rosie, cu un trandafir, cu trei trandafiri, cu cheie… De orice culoare si cu orice sigla… N-aveti un sot, un tata, un neam, un vecin, un coleg, un amant care sa candideze pentru Parlament? Puteti sa candidati si dumneavoastra… Sa ajungeti ministru… Nu la turism, nici la transporturi, ca acelea sunt ocupate… Puteti sa fiti si nostalgici… Sa oftati dupa vremurile de altadata… Puteti sa fiti nostalgici, aici se permite… „Un tigan avea o iapa/Si cara cu ea la ceapa”. Ma da cineva in judecata? Vin politistii sa ma aresteze? Am calcat legea? Fac ura de rasa?… Il iubesc pe Laie chiorul… „Tu cu un ochi nu vezi tigane/Il inchizi pe celalalt”. Il iubesc pe Barbu Lautarul, starostele si cobzarul (canta: „Ce bine era mai-nainte/Daca v-aduceti boieri minte/Nici-un chef nu se facea/Fara asta cobza-a mea!” Il iubesc pe Ion Voicu… Si pe tine, Madaline! Ii iubesc pe tigani, chiar daca sunt rromi! Dar cum era sa modific eu cantecul? Cum sa zic „sa-mi canti, romule, ceva?”… „Sa-mi canti cobzar batran ceva/Sa-mi canti ce stii mai bine/Ca bani ti-o da, si vin ti-o da/Si haina de pe mine”. Se poate dansa, poftiti in ring… (reia cantecul, se leagana in scena, danseaza, isi arunca haina in public. Parca in extaz:) „Sa-mi canti tigan batran ceva”… Pot sa-i dau si vin, si haina de pe mine, dar nu pot sa schimb cantecul, ca nu e-al meu… Arestati-ma!… Legati-ma!… Ucideti-ma cu pietre, ca pe Sfantul Stefan… Cine arunca primul cu piatra? Tu-tu-tu… Fii tu! (spre o fata din public) Intotdeauna am vrut sa mor de mana de femeie! Frumoasa ca tine! Copila neprihanita!… Hai cu biciul, bulibaso!… Cu biciul tau cu plumb in fitusca… (canta) „Hai tiganca cu ghiocul/Ca sa-mi ghicesti norocul/Norocul trece si se duce/Da-mi tiganca gura-ti dulce!”) Na, ca iar am luat-o pe aratura…
Ecce homo! Azi actor. Un actor bun trebuie sa poata sa interpreteze orice rol. Inclusiv cel pe-al omului universal. Simbolul umanitatii. Dar ca sa traiasca e nevoie sa fie de toate. Sa traiasca si sa moara.