Sa faci un copil, sa sadesti un pom, sa-ti faci o casa… Asa glasuieste un crez din intelepciunea acestui popor. Toate bune, normale si etice. Doar ca fapta este judecata mai aprig decat cuvantul.
Bun, faci un copil, cu voia lui Dumnezeu, si trudesti pentru educatia lui, pentru binele lui. Pana sa-ti creasca copilul mare, sadesti un pom, iti faci o casa. Doar ce s-a prins pomul sadit de tine, ca vine unul de ti-l fura! Ca mai nou, se fura si pomii! Mai sadesti unul, doi, trei… Pana la urma, pomul prinde radacini si incepe sa rodeasca. In timpul asta copilul tau incepe sa mearga si gangureste. In limba lui, in sinceritatea lui sfanta si, deocamdata, nepervertita. Ai ales si locul de casa, ai batut tarusii si ai inceput sa construiesti. Viata ta se schimba, intalnirile cu prietenii devin din ce in ce mai rare. Esti preocupat de constructia ta: copilul, pomul, casa.
SPAȚIU PUBLICITAR
In timp ce banii si timpul tau se imputineaza, admiratia celor din jurul tau creste aparent: “bravo, sa-ti traiasca!; ia uite ce pom frumos ai!; foarte frumos proiectul, sa va ajute Dumnezeu sa terminati ce-ati inceput!” Si muncesti, te bucuri, nu mai dormi la fel de bine ca inainte dar iti spui ca esti un om implinit. In fond, ai un copil, ai sadit un pom, iar casa ta incepe sa prinda contur. Trece timpul, pomul tau are fructe, iar casa e aproape gata. Copilul a crescut si merge la scoala. Parca ieri n-aveai nimic din toate astea dar aveai multi prieteni. Te invitau la petreceri, vorbeati de toate cele, radeati, va imbratisati si ciocneati un pahar cu sprit rece. Ii mai suni si acum si-i inviti pe la tine. Sa-ti vada copilul, sa guste un fruct din pomul tau si sa-ti admire casa. Unii zic ca n-au timp, altii nu se simt prea bine, iar altii, din ce in ce mai putini, raspund invitatiei dar parca nu mai sunt la fel de sinceri ca altadata. Dup-aia afli ca s-au intrebat, oarecum retoric, de unde p… matii ai avut tu bani sa-ti faci casa si cum de copilul tau a luat premiu?!
In tot timpul asta, cineva iti fura in mod constant fructele. Te apropii de final si iti zici ca ai facut ceea ce trebuia sa faci: ai un copil, ai un pom, ai o casa. Dar nu mai ai prieteni, ai dusmani. Erai simpatic atunci cand spuneai ca vrei sa faci ceva in viata, dar ai devenit nesuferit cand ai si facut ceva. I-ai inselat! Istoria ne vinde modele false. Cei care zic ca ne iubesc, ne-ar iubi saraci. Ca sa ne poata compatimi. Cei care ne platesc, ne-ar ingrasa. Ca sa aiba ce manca. Si, ca intotdeauna, finalul e surprinzator pentru public: esti fericit alaturi de familia ta, stand la umbra pomului din curtea casei tale. De-aia e frumoasa viata! Faceti ce vreti!