Armată nu prea mai avem. La fiecare 50 de kilometri de drum naţional dai peste o unitate militară cu lacăte pe porţi. În schimb, generalii se înmulţesc ca ciupercile, ca râmele, prin sciziparitate. Nu e comună din România să n-aibă un general. De ce n-am avea şi în guvern. Avem, aşadar, pe generalul Gabriel Oprea. Impostura în persoană, impostura la pătrat, la cub…
Păi, să observăm că e un general fără armată. Făcut de Traian Băsescu din interese politice de moment.
Apoi, omul e un impostor şi ca şef de partid. Partidul lui cazon n-a câştigat niciodată alegeri, e creditat cu 2-3 la sută, dar e mereu la guvernare de-o parte sau de alta, după cum îi dictează generalului Oprea interesul…naţional. Ba, când premierul e în imposibilitatea exercitării funcţiei, el devine premier interimar şi ia hotărâri peste capul tuturor (v. triplarea salariilor demnitarilor). Dintr-un ordin de-al lui, în două zile se schimbă un guvern de-o coloratură cu altul de-o altă culoare. O curvăsăreală mai abjectă decât în Crucea de Piatră.
Ei, dar generalul Oprea este şi conducător de doctorat. El dă titluri de doctor la tot cartierul…general, ba chiar şi secretarei sale. În schimb, se dovedeşte că teza lui de doctorat este plagiată grosolan. Ne închipuim ce teze au doctoranzii lui!
Generalul la apelul bocancilor are şi dosar la DNA. Presa i-a dezvăluit chiar si numărul. Numai că dosarul e păstrat în sertar până va fi nevoie urgentă de un guvern al cui trebuie, şi atunci generalul se va hotărî spre care interes naţional se va îndrepta.
Un impostor şantajabil în fruntea ţării, acesta este generalul Gabriel Oprea. Cu asemenea oameni politici de prim rang, România este o jucărea, este Republica lui Caragiale imaginată la Gambrinus, la o halbă de bere. E o ţară de azi pe mâine, dacă nu chiar una de unică folosinţă.