S-a răsculat, dragă Doamne, tot feisbucu’, s-au încruntat tinerii frumoşi şi liberi, s-au oripilat telectualii care-au absolvit facultatea la “cu taxă”, doctoranzii şi-au dat foc la diplomele contrafăcute, epoleţii acoperiţilor au căzut în buda minţilor lor, postacii s-au blocat şi n-au mai putut micţiona nimic pentru catindatul care îi plăteşte, pixul editorialiştilor s-a muiat ca posmagii, hipsterii şi-au dat bărbile jos şi s-au înecat cu aperolul când Hagi ar fi spus chestia asta:
”Păi, dacă 10 ani am jucat lungă şi pe a doua. De 10 ani am luat modelul italian şi am jucat lungă şi pe a doua. Lungă şi pe a doua. La revedere cu lungă şi pe a doua. Avem fundaş care o dă lungă şi dă-i bufa.”
Că vai, că anacolut, că vai, că circumstanţialul, că vai, topica, topicul şi tropicul…
Nu e Hagi cel mai mare orator, oricum vorbeşte mai bine decât mulţi politruci care apar zilnic la televizor, dar eu cred că el, Hagi, a reuşit să facă mişto de voi. Să va ascundă metafora, cum îi ascundea mingea lui Valderrama. (Nu, mă, nu-l căutaţi pe Valderrama ăsta în lista câştigătorilor de Nobel, că nu e acolo!)
Aşa încât, frumoşilor, atotştiutorilor! Când o să faceţi şi voi presă, când o să faceţi şi voi politică, atunci când o să vă luaţi diplome meritate, în fine, când o să vă faceţi şi voi meseria pentru care v-a lăsat Dumnezeu pe pământul ăsta, aşa cum a jucat Hagi fotbal, abia atunci veţi avea dreptul să vorbiţi. Până atunci… Ciocul mic!
Ah! Şi joc de glezne.