Satui de comunisti si speriati de o democratie la care nu se asteptau, romanii au plasat, imediat dupa Revolutie, Biserica si Armata in fruntea topului institutiilor nationale carora le acorda incredere neconditionata. Alegerea era absolut fireasca in conditiile in care atat una, cat si cealalta, erau si sunt ale neamului de cand se stiu ele pe acest pamant. Au trecut mai bine de optsprezece ani si lucrurile au ramas neschimbate, chiar daca nici Casa Domnului si nici Armata Romana nu au fost ocolite de scandaluri. De fapt, nu ele, Biserica si Armata, au fost protagonistele scandalurilor, ci oamenii care slujesc in ele.
Candva Mitropolie, gazda a incoronarilor voievodale, strajer al odihnii vesnice a Basarabilor si Regilor Romaniei si salas al moastelor Sfintei Filofteia, Eparhia Argesului este acum implicata intr-un scandal care il care drept protagonist chiar pe intaistatatorul ei, episcopul Calinic. Cel putin trei sunt publicatiile care au venit in ultimii ani cu argumente ca acesta nu se comporta asa cum trebuie sa o faca o inalta fata bisericeasca precum este. In ultimele luni, insa, ceea ce parea la inceput doar un subiect senzational din care presa se infrupta cu lacomie, a devenit o chestiune serioasa care poate duce la defaimarea Bisericii ca institutie, din cauza prestatiei oamenilor ei.
Nu voi comenta aici, pentru ca nu e treaba mea sa o fac, relatiile personale dintre jurnalistii care au scris si omul Calinic Argatul, dar voi spune cu toata convingerea ca fum fara foc nu iese. Poate ca episcopul nu e chiar atat de rau cum spun ziaristii, dar cu siguranta ca acolo, in palatele Episcopiei, in mintea si in inima sa, lucrurile nu mai merg chiar asa ca altadata de se pot spune si scrie astfel de vorbe. Poate as fi fost tentat sa cred ca scriitorii la ziar cauta doar senzationalul sau ca i-o fi suparat vreodata episcopul cu ceva, dar in urma articolelor au inceput sa vorbeasca oamenii, fie ei preoti sau mireni. Ori, cand un om spune un lucru, poti crede ca e subiectiv si greseste sau ca e rau intentionat, cand doi sau trei spun acelasi lucru, poti crede ca s-au inteles, dar cand mai multi oameni spun cu convingere acelasi lucru, atunci acesta incepe sa capete valoare de adevar.
Nu am nimic cu persoana, nici cu ierarhul Calinic, dar efectele se vad cu ochiul liber incepand de la prelati care nu-ti ingroapa mortul pana nu le dai cat iti cer ei fie ca ai, fie ca nu, pana la preoti care se uita nerusinat dupa femei ziua in amiaza mare in centrul Pitestiului, in timpul unei ceremonii publice cu oficialitati, armata si popor cat cuprinde, inclusiv o multime de copii. Nu vreau insa ca Biserica sa decada din postura de stalp al increderii nationale din cauza oamenilor ei, in conditiile in care nici Justitia, nici Guvenul, nici Parlamentul, nici Presedentia si nici macar Armata nu au reusit sa-i ia vreodata locul. Pentru ca daca vom ramane si fara increderea in Biserica, nu ne va mai ramane decat sa ridicam ochii la cer si sa intrebam: incotro mergem, Doamne?