Am fost educata sa cred – si, de ce sa nu recunosc, mi-a placut sa cred – ca romanii sunt un popor special, cu stea in frunte, iubiti ca fiul risipitor care, desi are buzunarele goale, stie cum sa-si umple sufletul, astfel incat ajunge intotdeauna la o dreapta intelegere a lucrurilor si a vietii.
In timpul din urma, mitul meu a suferit modificari. Romanii sunt, intr-adevar, speciali, insa, intr-o masura sensibil egala, sunt si trufasi, fatalisti, lipsiti de orientare si de scrupule, egoisti si cartitori. Sau, cu alte cuvinte, un roman creativ si special trage dupa el, ca un magar supus, pana la zece alti romani mititei si meschini, convinsi ca sunt buricul pamantului si ca lumea e, de fapt, defecta, devreme ce nu le recunoaste calitatile si miezul. De-aici si patriotismul de parada, echivalent cu autosuficienta, tradus cel mai adesea prin „Ba, eu sunt cel mai tare! Esti prost ca nu vezi!” – spus nuantat, mai dulce sau printre dinti, ca pe stadion sau ca la bordel, fondul ramane insa acelasi.
Acum, in alta ordine de idei, desi inlantuit de cele de mai sus, de vreo zece ani incoace ma tot intreb, fiintand eu cu precadere in campul culturii argesene, cum se face ca lumea s-a instrainat de scriitorii ei, de artisti in general, de creativii recunoscuti ca atare? Acestia continua sa se nasca, sa spuna ce au de spus, in zona lor de expresie, de multe ori foarte bine, chiar excelent. Numai ca lumea ramane surda si impenetrabila, ca o lume paralela, in care viata asculta de alte legi, facute de alte personaje. M-am intrebat si eu, s-au intrebat si ei, Creativii de-aici, de langa mine si de langa noi. Ce le lipseste, desi pare ca au totul? Ce nu se potriveste? Chiar sa fie lumea atat de defecta, incat sa nu mai reactioneze nici macar in fata unei singure evidente?
De zece ani ma tot intreb. Raspunsul – sau doar o versiune a lui, care suporta corectii, imbunatatiri – l-am primit zilele trecute, la moartea lui Grigore Vieru. Oameni din Basarabia cea chinuita precum Christos, dar si de-aici, de la noi, indivizi despre care ai fi zis ca s-au vandut, cu casa si copii cu tot, salbaticei societati de consum, au dat semne de intelegere. Poate ca nu toti s-au manifestat vizibil, n-au hohotit, nu s-au izbit cu capul de pereti, nu si-au smuls inima din piept. Dar au cascat gura, au deschis-o ca si cum n-ar mai fi avut cateva secunde aer. I-a incercat senzatia ca s-a racit sangele din ei. Sau pamantul pe care calca. Am intalnit cativa carora le tremura vocea. Si, atentie, nu erau intelectuali, nici macar de hartie, din categoria de ultima generatie a masteranzilor, a doctoranzilor si a doctorilor cu par pe limba, care spun cu emfaza: „Ei este si Eu sunt!” Erau oameni simpli, care pastrasera legatura cu bunul-simt si cu echilibrul, cu ce merita si cu valoarea ca esenta superioara.
Raspunsul, asadar, a venit surprinzator de clar pentru mine: Grigore Vieru, la fel ca Mihai Eminescu, a trait ca si Constiinta Sociala, Constiinta Nationala, a ales sa fie NOI – si mai putin EU. Asa ramanem, dragi prieteni si dusmani, in istorie. Asa ajungem sa fim speciali. Nu crosetand texte splendide, fluturate cu aroganta peste camarazii de rand. Nu ascunzandu-ne in birouri ticsite, cu degetele in urechi, ca sa nu mai auzim infernul de-afara. Nu imbatandu-ne ca porcii si pipaind chiloteii cu snur ai starletelor de provincie, care se umecteaza cand pleoapa grasa a maestrului face doua, trei reverente dinaintea fatalului snur, urmate de-o voma apoteotica peste dantela neinteleselor urzeli.
Dragi scriitori! Dragi artisti de toate felurile din Arges! Nu sunteti mare lucru si nu va ramane nimic din ceea ce visati, nu va va recunoaste nimeni ca Inainte-mergatori, pana cand nu va veti intoarce cu fata catre cei de la care asteptati recunoastere, aplauze si slava. Faceti zgomot, faceti miscare, fapte vitejesti in acord cu timpul, in loc sa trageti vanturi, mai mult sau mai putin gazetaresti si publice! Este adevarat ca un Eminescu si un Vieru nu se nasc in fiecare zi, dar poporul asta, care a aspirat mereu sa fie o natie, merita – cred eu – mai mult. Dumnezeu sa ma ierte!
