Am citit in “Adevarul” de luni, 7 iunie, ca guvernul german pregateste concedieri masive in aparatul administrativ si in armata, precum si reducerea ajutorului de somaj si a indemnizatiei pentru cresterea copilului. La randu-i, guvernul britanic are si el un plan sever de austeritate, ba aici insasi regina a propus reducerea numarului de parlamentari pentru a se face economie! Concedieri masive s-au produs sau se vor produce in Letonia, Portugalia, Franta (15.000 de posturi numai in invatamant!), Lituania si multe altele. Analistii sustin ca Spania e la un pas de colaps, in Italia se pregateste un nou pachet de masuri nepopulare, iar oficiali ai guvernului maghiar au declarat public ca tara lor e aproape sa devina o noua Grecie!
Ma opresc aici cu exemplele. Le-am ales doar pe ultimele si ele sunt arhisuficiente pentru a demonstra ca avem de-a face cu o recesiune generalizata in toata Europa si ca, in ciuda unor prognoze macroeconomice, ea este departe de a-si fi depasit punctul critic. De aici pleaca si pericolul pentru Romania; altminteri, as fi acceptat poate varianta acelora care sustin ca, fiind membri ai Uniunii Europene, aceasta va fi generoasa si nu ne va lasa ca sa ne prabusim. Orice discutie care trece in planul secund aceasta realitate e pura demagogie si timp pierdut care incarca si mai mult decontul. La ora cand scriu aceste randuri, nu stiu si nici nu ma intereseaza daca motiunea depusa de opozitie va trece, daca guvernul sau presedintele va fi demis sau daca legalitatea masurilor va fi infirmata de Curtea Constitutionala. Constat insa, uimit, ca sunt salariati si pensionari care inca mai spera ca veniturile lor nu vor fi afectate, fie direct, fie indirect. De parca cineva – de la putere, din opozitie sau dintre tehnocrati – ar avea in maneca niste solutii miraculoase prin care romanii sa fie feriti de turbulentele crizei mondiale sau parca legile economiei sunt ca legile autohtone pe care stim sa le ocolim cu atata dibacie!
SPAȚIU PUBLICITAR
Bineinteles, nu pot fi de acord cu faptul ca guvernantii incearca marsav sa-si ascunda privilegiile sub pres, ca sunt zone bugetare carnoase unde nu se taie cu bisturiul, ci se ia doar cu penseta si ca, in general, curba de sacrificiu e asezata pe spinarea celor cu venituri mici. De aici trebuie pornit in discutii si alternative, si nu de la demogagia unor idei fara acoperire in realitate. Din pacate, putinele voci lucide sunt acoperite zgomotos fie de populistii interesati, fie de impostorii care capuseaza toate centrele de decizie, fie chiar de catre vulgul care a ramas cu mentalitatea de stie-tot a activistilor de pe vremea comunistilor.
Nu am eu, la Campulung, un glob de cristal in care sa vad viitorul omenirii. Ma uit doar la ceea ce se intampla la noi si in jurul nostru si spun ca hulitele masuri de austeritate care se incearca acum a fi implementate ne vor parea a fi doar niste mici sacrificii fata de ceea ce va urma!