Va amintiti, sper, celebra fraza a celebrului agent 007. „My name is Bond… James Bond”. O fraza dupa care urma un foc de pistol bine tintit, un foc cu care James Bond din serviciul majestatii sale regina Elisabeta a II-a mai lichida un dusman al Regatului Unit sau chiar al intregii lumi. Ei asa da justitiar, in orice versiune fie ea interpretata de Sean Connery, Roger Moore, Timothy Dalton, Pierce Brosnan sau de Daniel Craig, agentul doamnei „M” sefa de la MI6 se bate pentru noi toti, pentru binele nostru comun, joaca si castiga (sau trage si lichideaza)…
Solutia de rezerva la a treia defectiune Stolojan, Emil Boc, ar fi avut toate sansele sa intre in focul luptei pentru binele nostru nu cu o arma incarcata cu gloante, ci cu o legislatie incarcata cu reglementari de bun simt si care macar sa nu danseze dupa cunoscutul model prezidential Ciuleandra sau Hutulca pe textul Constitutiei. Ar fi avut sanse, dar a dat un rateu inca de la prima rafala.
Consider absolut legitima dorinta de a dota tarisoara cu o legislatie care sa arate ca nimeni nu este mai cu mot, ca toti cetatenii sunt egali in fata acelorasi legi facute pentru toti. Sa arate ca nu exista legi cu dedicatie, legi pentru unii si legi pentru altii, atata vreme cat toti au trait in ACEEASI TARA si au slujit dupa competentele lor ACELASI STAT. Indiferent daca au fost profesori, medici, muncitori la caile ferate, soferi pe autobuze, lucratori la salubritate sau militari, militieni, securisti, procurori, judecatori, mineri, siderurgisti sau mecanici de locomotiva. Pentru ca existenta mai multor legi de salarizare si pensionare pe categorii de profesii/ocupatii nu face decat sa arate ca adunatura de asa-zisi legislatori care au umplut Parlamentul pe bani multi si avantaje colaterale substantiale considera ca in tara exista romani de categoria I-a, a II-a, a III-a s.a.m.d.
Este grav faptul ca revizuirea Constitutiei – lucrare care necesita un mare volum de munca este gata de a fi inceputa, dar inca celebrul Parlament Uninominal nu este capabil sa stabileasca un calendar de adoptare a unei legislatii unice pentru retribuirea bugetarilor si o lege unica pentru pensiile de Stat. E adevarat ca interesul presedintelui de a-si spori puterile n-are cum sa fie trecut pe planul al doilea in favoarea catorva milioane de bieti pensionari defavorizati de legi tembele intocmite pe coltul mesei, tinand cont doar de interesele catorva mii de magistrati sau de fosti securisti si votate in fuga, seara, la inchiderea camerelor, cu 10 minute inainte de plecarea acasa.
N-ar trebui sa ne uimeasca o astfel de schita de agenda parlamentara, pentru ca uimirea functioneaza ca forma de viata a romanului. Dar sa nu ne miram daca o agenda atat de nesimtita incat te lasa fara replica, atat de nesfarsita in fata perplexitatii fara frontiere a romanilor de oriunde au ajuns manati de nevoi (si de bunele guvernari postdecembriste!), va fi adoptata.
Dar poate ca – totusi! – Emil Boc se va transforma intr-un adevarat James Bond mioritic si va incepe o migaloasa ancheta care sa descopere unde naiba s-au ascuns bunastarea, cresterea nivelului de trai, resursele pentru cresterea cu 50% a salariilor profesorilor promise in campania electorala. Dar mai ales sa descopere cresterile de productivitate efectiva prin tehnicitate sporita si nu prin exploatarea intensiva a fortei de munca platita mizerabil de asa-zisi patroni (cu mici exceptii) mizerabili.
SPAȚIU PUBLICITAR
Dar cum de-abia am iesit extrem de obositi dintr-o lunga serie de sarbatori religioase si civile sa asteptam ca agentul Boc din Guvernul Romaniei sa-si curete armele si sa-si regleze tirul. Si poate va fi demn de formula victorioasa „My name is Boc. James Boc”.
