Tocmai ce au trecut „Zilele Campulungului” si, scapat de tot felul de evenimente, am tras o fuga la Matau sa simt, vorba poetului, ,,metafizica pamantului”. Nu stiu cata metafizica voi fi simtit eu, dar cert este ca pe vipia ce tocmai s-a abatut pe la noi racoarea de acolo m-a mai pus pe picioare.
Cum era de asteptat, nu am scapat nici de vizita lui nea Nita, care nu stiu cum se face ca afla mereu cand vin, chiar daca ma straduiesc sa o fac incognito. Asa ca, ma ia scurt: „Nepoate, am aflat ca ADN-ul asta curata tot”. „Cine!?”, zic. „Pai astia cu coruptia. Cica ii strange pe toti”. „DNA-ul vrei sa zici”! „Asa, cum zici tu. Cica mi-a zis Vicu a lui Burhan ca scrie la gazeta. Ii salta ca pe vremuri. Vin noaptea cu duba, iti pun catusele si gata”. „Ei..”, zic, „nu-i chiar asa! Se fac cercetari intai, te audiaza, verifica, nu dispari asa simplu”. „Ce vorbesti, nepoate, pai cica pe unul Oaie sau Oita, cum naiba l-o fi chemand, au venit astia noaptea si l-au saltat, nu l-a intrebat nimic, nici cum il cheama, nici cand s-a nascut, ce lapte a supt de la masa, l-au ridicat si basta”. „Nea Nita”, zic, „lasa-ma bre in pace cu interpretarile matale, ca nu am acum timp sa-ti dau explicatii”.
Mai sta Nita al meu ce mai sta si deodata il aud: „Dar la noi in comuna, daca vin astia, ce ne facem”. „Pai ce sa caute aici”, zic. „Pai mai stii”, zice, „s-au mai intamplat si pe aici cate ceva”. Vazand ca n-am cu cine discuta, dau sa plec prin gradina, doar, doar scap de cicaleala. Nici o sansa, se ia dupa mine si dupa cativa pasi zice: „Dar sa vina. Sa-l ridice si pe al lui Burhan, si pe Contor, si pe Stoica, si pe Neculae al lui Manole”. „Pai de ce?”, zic. „Pai..”, zice, „toti au furat. Au furat cu sacii asta toamna care cum au apucat, ba prune, ba mere, ba fan, ca vezi de cativa ani nu prea s-au mai facut fructe. Au tabarat toti prin gradinile oamenilor plecati pe la oras si au luat tot ce-au gasit”. „Bine ma, nea Nita, dar nu pentru asta vine DNA-ul, acolo sunt alte lucruri mai complicate”. „Complicate sau nu, tot furt se cheama si la ei si la noi”. Mai sta ce mai sta si apoi cu o jumatate de gura imi zice. „Dar daca acum ti-am spus pe astia care au furat, ma ierti”! „Pentru ce!”, zic. „Pai uite, asta toamna am venit aici in gradina si ti-am cules vreo doi meri, mai aveam nevoie de cateva ca sa umplu butia. Daca vin astia acum si ne salta, cum scrie la ziare, spune-le tu ca am luat cu imprumut si ca ti le dau la toamna. Ce zici, faci asta pentru mine!”. „Bine ma, nea Nita…”, zic zambind in coltul gurii, „le spun acum, ce sa fac, ca ai luat cu imprumut, dar daca se mai repeta, pe mana DNA-ului te dau”. „Jur ca nu se mai intampla”, zice, „si asa cum a fost vorba, iti dau merele inapoi la toamna. Acum, ca mi-ai luat o piatra de pe inima, ma duc acasa sa trag un pui de somn, ca de trei zile ma tot gandesc cum sa-ti spun, ca cica e belea mare cu DNA-ul asta. Ramai sanatos, nepoate ca un mare bine mi-ai facut!”.
Si asa scapai de Nita care s-a dus sa traga un pui de somn linistit ca in noaptea aceea sau maine sau poimaine sau cine stie cand… nu-l va salta DNA-ul.