Privim in ochii lumii si nu ne vedem. Nici ea nu ne vede. De-abia ne zareste, asa, ca pe niste umbre vagi, in timp ce noua ni se pare colosala si fascinanta. Un scriitor este atat de mare cat de mult este cunoscut, cat de mult este apreciat, cat de mult este citit. Vorbim, desigur, despre celebritatea vremelnica, cea care bate uneori in eternitate, altadata se pierde in negura uitarii. La timpul prezent orice romancier, orice poet, orice dramaturg, chiar genial fiind, ramane anonim daca nu joaca in marele spectacol al lumii literare. Manuscrisul nu este decat o promisiune, talentul – o garantie pasagera.
Soarta nu a fost prea darnica – si de ce sa fie? – cu noi, pitestenii, cand e vorba de prezenta scriitorilor romani in literatura universala. Nici Eugen Ionescu, nici Mircea Eliade, nici Emil Cioran, nici Panait Istrati sau, ca sa vorbim de contemporani, Astalos, Petru Dumitriu, Petre Popescu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Aurora Cornu nu s-au nascut in Targul din Vale, in Ceair, in Papucesti, la Prundu sau in alte cartiere ale orasului nostru. Avem in prezent in urbea noastra scriitori cunoscuti si recunoscuti in tara, umblati prin revistele literare, jucati pe scenele teatrelor din interior, statatori in biblioteci, vanturati prin librarii, comentati sau macar numarati prin bilanturile anuale si prin istorii literare, premiati in nenumarate concursuri. Dar nu prea am reusit sa penetram frontierele de stat nici cu Mircea Barsila, nici cu Nicolae Oprea, Calin Vlasie, Augustin Doman, Virgil Diaconu sau Aurel Sibiceanu, Valentin Predescu si, cu regret o spun, nici cu poetele Denisa Popescu, Magda Grigore, Nicoleta Popa, Liliana Rus, Conita Lena…
Cu o nuvela a lui Ion Lica Vulpesti tradusa in ruseste si o carte de povestiri a lui Marin Radu Ene publicata in Canada nu am ajuns prea departe. Sile Silisteanu isi cara cartile pe unde se duce si umbla mult prin lume dar marea speranta ramane in asteptare. Un pas inainte cu Lucian Costache si Mona Valceanu, care si-au publicat carti bilingve de versuri, si Elisaveta Novac, cu proiectul ei de tiparire si difuzare in Occident in limbile engleza, franceza si italiana a povestilor despre Vlad Tepes. O sansa ar fi Bogdan Suceava, scriitor de mare valoare care mai scrie inca si in romana si mai publica in tara, insa este cetatean onorabil al Statelor Unite si va intra fara indoiala in istoria literaturii nord-americane. Dupa cum Fevronia Novac s-a stabilit in Franta, ca si Aida Valceanu, iar Traian Gardus in Montreal.
Nu stiu daca se cunosc intre ele, dar nu prea are importanta; important pentru noi este ca, iata, datorita lor avem dreptul sa aspiram spre elita literaturii universale. De unde sa incep prezentarile? Piesele Savianei Stanescu sunt jucate chiar pe Broadway, cu critici elogioase in timp ce ea preda la o universitate americana, dar se inscrie la doctorat la Universitatea din Pitesti, Cristina Onofre locuieste inca in Pitesti, dar este cunoscuta in cercuri literare pariziene, a fost distinsa in concursuri internationale cu jurii formate din academicieni, universitari si mari scriitori din mai multe tari si publicata de edituri franceze si italiene; iar Oana Stoica Mujea are propuneri sa i se traduca romanele Stapanul – rapirea zeului si Razboiul reginelor la edituri europene si primeste comenzi pentru scenarii de filme…