Se spune ca odata, Columb a invitat la o intrunire pe marii demnitari ai vremii si i-a provocat sa gaseasca solutia fixarii unui ou pe unul dintre varfuri. Dupa multe incercari nereusite ale acestora, Columb ia oul si-l tranteste pe masa, spargandu-l la un capat, astfel incat sa poata sta vertical. Probabil de atunci omenirea a observat ca problemele aparent complicate pot avea solutii simple. Asa cred ca este si cu aceasta criza financiara.
Ideea unei solutii simple mi-a venit intr-o seara, cand am auzit la televizor ca Ministerul Sanatatii nu va mai construi cele 8 spitale regionale, ale caror investitii sunt demarate deja. Motivul invocat a fost acela ca… „nu sunt bani la buget”. Pe moment m-am blocat. Cum adica, intr-o tara unde sistemul sanitar este la pamant, unde nu s-au mai construit spitale de zeci de ani si dupa ce s-au investit sute de mii, daca nu chiar milioane de lei in elaborarea studiilor de impact si a celor de teren si fezabilitate pentru realizarea acestor spitale, cineva spune ca totul pica fiindca nu mai sunt bani?!!!
Atunci mi-am pus intrebarea: Romania este o tara bogata, a avut cresteri economice an de an in ultima perioada; atunci de ce nu mai sunt bani? Primul raspuns care mi-a venit in cap a fost: fiindca este criza financiara mondiala, care ne afecteaza si pe noi. Fiind singurul raspuns care mi-a venit in minte, am inceput sa-l analizez, punandu-mi intrebari si cautand raspunsuri.
Ce inseamna „criza financiara”? Inseamna ca bancile nu mai au bani (sau cel putin asa ni s-a spus). Ce s-a intamplat cu banii din banci? Au disparut (probabil ca fiind lichizi, s-au… evaporat). Buun, mi-am zis; pana aici totul clar, dar am ajuns intr-un punct mort. Trebuie sa iau rationamentul de la capat: de unde provin banii care au existat in banci? La aceasta intrebare a trebuit sa ma documentez un pic. Atunci am deschis cartea de popularizare „Mecanica moderna a banilor – Manual despre rezervele si expansiunea depozitelor bancare” (in original: „Modern Money Mechanics – A workbook on Bank Reserves and Deposit Expansion”) editata de Federal Reserve Bank of Chicago.
Chiar de la pagina 2 am aflat ca „…a dollar bill is just a piece of paper…”, adica „bancnotele sunt doar o bucatica de hartie”, iar la pag.3 aflam ca „The actual process of money creation takes place primarily in banks”, adica, „banii sunt creati initial in banci”. Sunt din ce in ce mai uimit de cat de simplu este totul, dar… citesc mai departe. „One of the major responsibilities of the Federal Reserve System is to provide the total amount of reserves consistent with the monetary needs of the economy…”, adica „una din responsabilitatile Bancii Nationale (in cazul Romaniei) este sa furnizeze masa monetara de care economia are nevoie”.
Evrika… mi-am zis. Hartie avem (sper), banca nationala abilitata prin Constitutie sa emita moneda avem, atunci tot ce ramane de facut ar fi sa tiparim banii de care este nevoie pentru deblocarea marilor investitii nationale (spitale, infrastructura etc.), sau si mai simplu, sa scriem niste zerouri (cinci sau sase cred ca ar fi de-ajuns) intr-un cont din Banca Nationala, de unde sa alimentam conturile goale ale statului. Asa am debloca economia nationala si am depasi acest impas, urmand sa retragem treptat aceste sume pe masura ce situatia se normalizeaza, astfel incat sa nu generam inflatie.
Veti spune ca nu se poate sa fie asa simplu si frumos. Intr-adevar, este o problema. Aceasta criza financiara se datoreaza lipsei banilor din bancile americane si ulterior si din celelalte mari banci ale lumii. Acesti bani nu se puteau evapora pur si simplu; inseamna ca ei au fost retrasi din aceste banci si blocati undeva anume si eventual eliminati (prin stergerea conturilor din calculator unde au fost stocati). Cine a facut aceasta a trebuit sa indeplineasca doua conditii: 1) sa aiba puterea sa o faca si 2) sa aiba interesul sa o faca.
Ceeace propun eu este tocmai procesul invers care ar conduce la anularea, in cazul Romaniei, a efectelor crizei financiare si, astfel, la sabotarea intereselor initiatorilor crizei.
De aceea, singura problema care ar mai ramane de rezolvat ar fi aceea a identificarii acelor politicieni autohtoni care au curajul sa initieze o astfel de actiune care este cu atat mai riscanta cu cat, aplicand aceasta strategie se poate crea un precedent periculos din punct de vedere al celor care au declansat criza: aceea ca romanii si dupa ei si alte natiuni se vor intreba care este rolul contractarii impovaratoarelor imprumuturi de la organismele de credit internationale si de ce nu pot aplica stratagema ori de cate ori au de finantat un proiect national de anvergura. Ar fi inceputul sfarsitului marilor bancheri.
Sunt constient ca asta nu se poate si de aceea as indrazni sa sugerez ceva: aplicarea tacticii de a „face pe prostul”. As genera banii necesari si daca as fi interpelat as spune ca am gresit si ca voi repara greseala. As trage de timp cu aceasta pana as depasi criza. In prezent, datorita performantelor economiei din ultimii ani si a oportunitatilor pe care Romania le ofera (ex. infrastructura la pamant) foarte multi investitori din Occident si nu numai, stau cu ochii pe noi, asteptand un semnal pozitiv sa vina, cu arme si bagaje in tara noastra. Prelungirea crizei financiare va departa sau chiar va anula aceasta oportunitate.
Consider ca este momentul sa iesim din letargie si sa abandonam pozitia personajelor si a drobului de sare din povestea lui Ion Creanga si sa facem ceeace este de facut. Fiecare natiune are un specific: nemtii organizarea, japonezii inventivitatea si seriozitatea etc. Noi romanii consideram ca suntem descurcareti si smecheri. Hai sa profitam de aceasta trasatura nationala si sa o folosim in avantajul nostru.
Astept comentariile voastre cu solutii si observatii la aceasta problema.