Nu e o noutate pentru nimeni constatarea ca Romania e o tara plina de contradictii. Multi straini au observat asta si cand au avut ocazia ne-au spus-o verde in fata. Suntem, din pacate, o tara a extremelor. Avem armate de intelectuali rasati care privesc cu suprema scarba la masele imbecilizate, mase care la randul lor nu dau doi bani pe cei mai destepti ca ei, avem bogatani de calibru mondial, dar mai ales sarantoci care nu au dupa ce bea apa, avem artisti rafinati dar si nulitati care se lauda ca au ,,valoare”, avem bugetari simpli si de lux, care fac play-back la locul de munca si umilesc cetatenii care ii platesc din buzunarele lor, avem batrani amarati cu pensii de 3 lei dar si batrani fericiti care primesc de 10.000 de ori mai mult.
Tot ca sa intarim sirul contradictiilor, fie ca e vorba de cultura, politica, economie ori fotbal, daca facem ceva cum trebuie, trebuie sa dam cu bata in balta cand ne e lumea mai draga. Si ar mai fi ceva, suntem iremediabil porniti impotriva noastra. Aproape ca nu pot sa ne faca altii atat rau, cat ne caznim sa ne facem noi singuri.
Sa luam economia ca exemplu. In primul rand, am vandut tot ce s-a putut vinde si acum constatam ca depindem intru totul de altii. Ne bucuram de salariile pe care catadicsesc marile companii straine sa ni le dea, si ne grabim sa le cheltuim la marketurile lor sau sa platim utilitati detinute tot de ei. Mai avem niste aur la Rosia Montana, o sa-l pierdem desigur, caci altfel proverbul cu cersitul din poarta in poarta n-ar mai avea sens, iar noi tinem la traditie.
Cand toata lumea buna intrase in colaps, Romania era pe val si politicienii ne dadeau asigurari ca nu e cazul sa ne batem capul cu asta. Acum cand economiile lumii incep sa-si revina, economia romaneasca se scufunda din ce in ce mai hotarat. Nu stiu cat si cum ne-a afectat criza, dar stiu ca au avut grija loazele noastre de conducatori sa ne faca o criza de s-o tinem minte.
Asistam la tot felul de legi si ordonante facute la repezeala, fara nici o coerenta si efect benefic pentru intreprinzatori, ba chiar gandite parca sa aplice lovitura de gratie firmelor care se taraie de pe o zi pe alta. Cei care au afaceri stiu foarte bine ca portareii statului haituiesc fara mila afacerile romanesti, tratand patronii cu prezumtia de VINOVATIE si interpretand evazivele noastre legi impotriva celor care de bine de rau incearca sa mai miste ceva in tara asta si, direct sau indirect, sa contribuie la bugetul national care nu reuseste sa mai satisfaca moftangii si hotii din supradimensionata administratie a statului. Nu va pune pe ganduri de ce investitorul roman este catalogat hot iar investitorul strain salvatorul economiei?! In acest veritabil joc de sah economic intre noi si marile corporatii internationale, noi ne-am comportat lamentabil, scotand la inaintare fara nici o acoperire toate piesele importante si, evident, le-am pierdut. Urmeaza inevitabilul sah-mat.
Dupa cum merg lucrurile, in curand (cu sau fara forfetar) alte mii de firme isi vor da ultima suflare, privand fiscul de placerea de a le incasa amaratele sume pe care le varsau la buget. Banii de la FMI nu-i vedem, doar auzim ca trebuie sa-i inapoiem, noi si urmasii nostri in vecii vecilor.
S-a incetatenit ideea ca daca prinzi un loc de munca la stat, nu te doare capu’, ai salariul asigurat, timpul trece, leafa merge. Ei bine, dragi bugetari, e posibil ca treaba asta sa nu mai fie valabila. Ar fi pacat, caci multi dintre voi ati dat spaga grea pentru un loc in sistem, de unde sa sfidati si sa chinuiti amaratii care se lovesc de serviciile voastre. Va asteptam langa noi, de cealalta parte a birourilor, ghiseelor si mai ales a proceselor verbale. Bun venit in lumea reala!
