Saptamana aceasta, coalitia stanga-dreapta implineste sase luni de guvernare. Sase luni in care au ars rapid etapele: s-au iubit pentru o noapte, si-au impartit acareturile dupa care s-au injurat ca la usa cortului. Acum se afla in pragul divortului, insa nimeni nu indrazneste sa intenteze actiunea, intrucat au semnat un contract prenuptial care prevede ca cine se retrage din casnicie nu primeste nimic la partaj.
Ce s-a intamplat in cele sase luni de zile si nopti ale nefericitului Guvern Boc? Pai, va propun o scurta… comemorare. Lasam deoparte tragi-comedia cu demisia lui Stolojan din functia de premier si intram in paine: prima veste ,,buna” au primit-o cadrele didactice, care au aflat nu numai ca nu li se vor dubla salariile, asa cum li s-a promis cu limba de moarte, ci ca li se va mai lua! Abia astazi am inteles de ce: pentru ca, asa cum bine spunea presedintele Basescu, scoala asta romaneasca nu mai este buna de nimic din moment ce scoate filosofi pe banda rulanta, in loc de chelneri care sa stie cum sa-i toarne spritul.
Inca din ianuarie incep sa apara primele transe de someri, timp in care PSD si PDL mesteresc de zor la un plan anti-criza. Si pentru ca poporul sa nu se plictiseasca intre timp, tot cautand-o pe Elodia la OTV, premierul Boc iese la rampa cu o masura care a reusit sa-i ridice in cap mai toate categoriile sociale: ordonanta prin care pensia si cu salariul nu se mai cumuleaza! Si nu se opreste aici: pentru ca trebuie stransa cureaua in vreme de criza, acesta dispune reducerea cu 15% a cheltuielilor pentru bunuri si servicii si cu 50% a achizitiilor de mobilier, aparatura electronica, masini si echipamente a administratilor publice. Jale mare, natiunea isi face cruce si tot are impresia ca viseaza, ca i se pare…
In aceasta stare generala de incordare, lui Basescu i se nazare ca i-ar sta mai bine intr-o republica semi-prezidentiala, cu parlament unicameral. Se discuta inflacarat despre schimbarea Constitutiei, dezbateri peste dezbateri… Numai ca subiectul trece in plan secund si pana la urma este lasat balta, intrucat prefectii, subprefectii, directorii si managerii cu contracte de performanta ai lui Tariceanu trebuie inlaturati cu tot cu secretare, soferi si femei de serviciu. Epurarea decurge greu, spre nemultumirea celor doi parteneri de coalitie, nerabdatori sa-si amortizeze cheltuielile de campanie. In partide e freamat mare: la centru se intarzie si numirea ministrilor, trepadusii din teritoriu nu mai au rabdare, se vor in functii. E multa lume de multumit, PSD si PDL sunt partide mari iar cascavalul trebuie facut in doua…
Dupa doua-trei luni se-aud… clinchete de descentralizare. O descentralizare care n-a fost pusa la punct nici pana azi, intrucat administratiile locale si-au dat seama ca Guvernul nu vrea sa descentralizeze decat responsabilitatile, nu si parghiile financiare. Incepe circul de la Interne, cu demisiile in lant ale ministrilor. Era pe vremea cand inca PSD si PDL se injurau in gand. Premierul Boc o tine inainte cu stransul curelei, asa ca se apuca vartos de taiat sporuri, de lasa trist un intreg sistem bugetar. Nuti Udrea isi sufleca si ea manecile, si pleaca in turneu, sa cante si sa danseze pentru turismul romanesc. Vine si Pogea si da lovitura de gratie: impozit forfetar la toti fraierii, fara numar, fara numar, chiar daca n-au profit. Cine n-are profit, merita sa moara!
Incepe frecusul pentru alegerile europarlamentare si o lunga perioada de timp EBA monopolizeaza toata atentia. Ba pe lista de partid, ba independenta, dar insotita de ,,succesuri” pana la capat, asa ca reuseste sa obtina pragul de intrare in Parlamentul European cu sprijinul infrastructurii politice pusa la picioarele sale de catre taticu’. Alaturi de ea ne-am pricopsit in PE si cu alte doua personaje cel putin la fel de exotice: Vadim Tudor si Gigi Becali, facut europarlamentar de insusi justitia din Romania.
Aflat in permanenta in centrul atentiei, fie scuipand presa si mogulii, fie atacand justitia si incercand sa decredibilizeze si ale institutii ale statului, presedintele Basescu incepe sa faca lobby sustinut pentru accesarea unui imprumut de la FMI. I se face si pofta asta, asa ca, la acest moment, Romania este datoare-vanduta si nici macar nu beneficiaza la modul real de respectivul imprumut.
Incep sa curga, rand pe rand, dezbaterile pe codurile de procedura, carpite in graba si finalizate printr-o asumare de raspundere si mult, mult scandal. Apoi, dezbateri pe legea salarizarii unice care va fi aplicata peste ani si ani…
Desi firmele mor pe capete iar somerii ingroasa nota de plata a statului, Pogea o tine in continuare cu forfetarul. Trebuie bani la buget! In schimb, Nuti Udrea arunca banii pe promovarea unui ,,Land of choice” cu infrastructura la pamant, iar doamna Ridzi arunca din incheietura mainii 75.000 de euro pe zece scanduri, pentru a-i face campanie pe bani publici Elenei Basescu. Asta, in timp ce profesorii care fac parte din comisiile de Bac primesc cu 50% mai putini bani decat anul trecut.
In mare, cam acestea sunt ,,realizarile” dupa sase luni de guvernare. Dar semne ,,bune” anul are! Administratiile locale atrag atentia ca nu mai au bani nici pentru plata salariilor, spitalele, cocosate de datorii, au ramas fara bani pentru medicamente, profesorii risca sa nu-si mai ia salariile din toamna, pensiile sunt incerte, bancile nu mai crediteaza mediul economic pentru ca face afaceri direct cu statul, care se imprumuta pe rupte, agricultura este si ea la pamant, oamenii neprimind de mult si bine subventiile…
Si, cu toate acestea, romanul este in continuare rabdator, asistand la spectacolul televizat ca si cum ar privi un film care nu-i priveste, din care n-ar face parte, pe post de figuranti.