Tributar originii sale de târg așezat la confluență de drumuri și de ape, dar și proastei administrări din ultimii 33 de ani, Piteștiul este din punct de vedere teritorial un oraș mic, chiar foarte mic. Mai ales în privința avuției proprii. Și pe cât de mic, pe atât de sărăcit de toți cei care au ajuns de-a lungul timpului cu mâna în această avuție. Toate localitățile din jurul său, mă refer aici la cele care se pretează la a face parte din viitoarea zonă metropolitană, dacă aceasta va exista cu adevărat vreodată, au în proprietate ca unități administrativ-teritoriale suprafețe mult mai mari decât Piteștiul și mă refer aici atât la terenuri intravilane, cât și la cele extravilane.
Poate dacă în perioada de după 1989 s-ar fi înțeles această realitate și s-ar fi ținut cont de ea, astăzi orașul ar fi putut dezvolta mult mai multe proiecte în beneficiul său și al locuitorilor săi. Dar, așa cum îmi spunea recent cineva din administrația municipală, Piteștiul nu mai are practic în prezent nicio palmă de teren al său care să permită amplasarea unor obiective proprii. De ce? Simplu, pentru că în timpul tuturor administrațiilor de după 1989, fără excepție, pământul orașului, atât cât a fost, de la unele spații verzi dintre blocuri la suprafețe generoase, a fost prăduit în interesul privat al unor investitori care, în mod firesc, au urmărit doar propriul profit. Este uimitor cu câtă ușurință și lipsă de inspirație, ca să nu spun altceva, s-au trecut de-a lungul anilor terenuri și alte tipuri de imobile din domeniul public în domeniul privat al orașului pentru ca ulterior să ajungă în siajul de interese și afaceri ale unor privați. Sunt sute bune de HCL-uri inițiate de primari și votate de consilierii locali în acest sens în ultimii 33 de ani. Tot ce s-a putut prădui, s-a prăduit. Iar ce nu s-a prăduit, s-a administrat prost și tot în așa fel încât să câștige cine trebuie și cât trebuie.
În aceste condiții nu mai e deloc de mirare că Piteștiul nu prea mai poate mișca mare lucru în Pitești. Un exemplu în acest sens este nefericita amplasare a viitoarei stații principale de încărcare a autobuzelor electrice la fostul Bowling o zonă înghesuită și tot mai aglomerată, sacrificându-se astfel parcarea atât de necesară celor care și-ar fi dorit să vină la o plimbare în Ștrand. De ce s-a ajuns aici? Pentru că Piteștiul, capitala Argeșului, nu mai are în proprietate un alt loc care s-ar fi pretat cu adevărat pentru amplasarea unui astfel de obiectiv. Și nu e singurul exemplu
SPAȚIU PUBLICITAR
Chiar dacă la un moment dat în fruntea urbei va veni cineva care chiar va iubi orașul și va dori să-l ridice din praful de acum, nu prea va avea cum, pentru că Piteștiul a rămas fără Pitești. De aceea se elimină spații verzi, se taie pomi cu nemiluita, de aceea se lărgesc străzile principale până sub ferestrele blocurilor, de aceea se merge cu miloaga la CFR pentru o posibilă stradă pe lângă calea ferată în zona de Nord, de aceea se pune beton peste beton și peste beton asfalt, pentru că nicio administrație locală de după 1989, fără excepție, și mă refer aici la primari, viceprimari, consilieri locali de toate culorile politice, secretari, arhitecți, etc, nu a avut viziune pentru oraș, ci doar pentru căile de acces ale paraîndărătului în buzunarele multora dintre aceștia.