S-a intamplat ca zilele trecute, mai exact in 11 iulie, sa fie ziua noastra a tuturor: albi, negri, galbeni, barbati, femei, copii, homosexuali, mecanici, instalatori, agricultori, tesatoare, someri, politicieni, prostituate, pensionari (de lux sau de mizerie), „romani si neromani, dar (intr-un cuvant, cu totii) – Pamanteni, membri (nu prea egali in drepturi si sanse) ai Populatiei Globului.
Tehnic, este foarte dificil sa sustii ca intr-o zi anume s-a nascut pamanteanul care a rotunjit numarul populatiei globului la 5.000.000.000, stiind ca la acest inceput de mileniu, populatia globului creste zilnic cu aproximativ 221.000 adica exact cu diferenta dintre 365.000 nou-nascuti si 144.000 morti pe zi. Pentru ca noi pamantenii, ne inmultim dupa legi naturale greu de controlat, aproape in ciuda unor reglementari statale menite sa incurajeze sau sa descurajeze cresterea natalitatii, sa tina sub control sporul natural. Si totusi, in ciuda acestor impedimente tehnice reale, se considera ca in ziua de 11 iulie 1987 populatia globului a atins nivelul de 5 miliarde de pamanteni, iar acea zi – ziua celor cinci miliarde – a fost declarata „Ziua Mondiala a Populatiei”
In doar 12 ani s-a nascut si pamanteanul cu numarul de ordine 6.000.000.000 (un bosniac!). Acum suntem cam 6.600.000.000 si se estimeaza ca pe la sfarsitul lui 2011, noi populatia vom fi deja 7 miliarde.
Poate ca in calitatea de membri ai populatiei ar fi trebuit ca fiecare dintre noi sa primim de 11 iulie, cate un cadou de la organizatia mondiala. Numai ca Organizatia Natiunilor Unite dinamitata de tembelul Bush, sustinut de alti tembeli precum Blair, Berlusconi si Aznar, nu mai este aceea care a fost pe vremea birmanezului U Thant, a austriacului Kurt Waldheim sau a peruvianului Perez de Cuellar. Nu mai are nici macar forta pe care o avea atunci cand secretar general era egipteanul Boutros Boutros-Ghali. Sud-coreeanul Ban Ki-moon a mostenit de la ghanezul Kofi Annan o organizatie slaba, care nu mai este capabila sa „organizeze pacea” cum spunea Titulescu. Pentru ca tembelul de Bush a inlocuit „ineficienta” cautata (chiar provocata prin atitudinea SUA si a satelitilor sai) a ONU, cu „eficienta” militara a NATO, „eficienta” care nu tine cont de asa-zisele drepturi ale omului decat intr-un caz cu totul particular: drepturile soldatilor americani aflati peste hotare (a se vedea cazul Teo Peter).
Si daca din partea ONU n-am primit cadourile asteptate – pacea si accesul spre resurse vitale (inclusiv de apa), macar sa fi primit din partea autoritatilor statului roman felicitari ca nu ne-am descurajat si n-am renuntat la cetatenia mioritica. Grija fata de necesitatile populatiei este sentimentul care nu-i lasa sa doarma pe politicienii romani din mai toate partidele, politicieni care de catva timp au descoperit o sintagma minunata, numa’ buna de scos pe piata: AGENDA POPULATIEI. „A sosit timpul sa dam mai des pe-acasa pe la populatie, sau s-o intalnim in tramvai si la piata” ar putea fi traducerea mesajului acestor politicieni, mesaj care este trecut din vorba-n fapta cu ocazia fiecarei… campanii electorale. „Agenda” foarte cunoscuta de politicieni care de multa vreme n-au intrat in vreo uzina (dintre putinele ramase in picioare), sau care n-au calcat in viata lor pe ogoarele patriei. Ca sa nu mai spun ca in vreun spital au intrat doar atunci cand si-au vizitat vreo ruda (saraca!) iar la trenurile CFR si mijloacele de transport in comun urbane nu cred sa fi apelat vreodata.
Nu stiu cand sa-si fi inaugurat populatia agenda… Credeam ca dumneaei, populatia este prea ocupata cu altceva, ca urmareste cu sufletul la gura „batalia crunta pentru reformarea clasei politice romanesti” condusa de strategul Basescu. Si cred ca – din pacate pentru ea – in locul celebrei agende „populatia” are o lista de cumparaturi pe care nu le poate face: nu poate cumpara carne, nu poate cumpara fructe, nu poate cumpara lactate, nu-si poate cumpara medicamente. Ma rog unii isi mai permit cate o extravaganta si poate mai „consuma” un pui la fiecare doua saptamani, dar cei mai multi, voturile majoritare traiesc cu cartofi, acei tuberculi minunati care, de cand genovezul Columb a pus piciorul in America, ajuta populatiile sarace sa supravietuiasca in fiecare iarna cu speranta ca vor mai apuca sosirea unei primaveri care sa le aduca (si alte) legume ieftine.
Cred ca populatia este ingrijorata nu atat de cine va sta in nu stiu ce fotoliu de ministru sau de sef de partid mai mult sau mai putin istoric sau folcloric. Populatia nu este interesata de luptele de gherila ale partidelor sau de ciolanele si ciolanasele pe care se bat acestea. Insa este sigur interesata sa scape de clientela politica a partidelor care face ce vrea „in teritoriu” sfidand legile statului, de coruptia care si-a intins tentaculele de la piata, stadion si cimitir pana in sediile administratiei de orice nivel, de coruptia care a fost nu eradicata ci doar impraspatata cu cadre noi, cu sange proaspat.
Din pacate, la singura intrebare care are ca raspuns un DA hotarat – „vrea romanul sa traiasca mai bine?”, primeste din parte celebrei clase politice dambovitene un raspuns descurajant: „acum nu se poate, e criza”… Pentru ca acum, multumita clasei politice si celebrelor banci americane, CRIZA este aceea care ocupa AGENDA POPULATIEI, de pe orice meridian.
