Campania ,,Capturează şi reciclează” a DNA i-a făcut pe mulţi dintre politicieni să îşi dea ochii peste cap şi să se revolte că, domnule, nu mai există prezumţia de nevinovăţie, aşa cum se întâmplă în ţări democratice, civilizate. Că sunt ascultaţi, monitorizaţi, ultraverificaţi, ca şi cum ei ar fi venit în funcţii ca să fure, nu ca să servească patria.
Hai să analizăm puţintel chestiunea! Să presupunem, domnilor politicieni care aveţi pretenţii la prezumţia de nevinovăţie, că eu, cetăţean oarecare, aş decide să-mi iau un baby-sitter pentru copil. Numai că îmi găsesc copilul neîngrijit şi nemâncat în mod repetat. Ce fac? Schimb baby-sitter-ul! Cu al doilea am aceeaşi experienţă: găsesc copilul lovit şi plâns ca vai de el! Şi iau al treilea baby-sitter! Iar copilul meu pare la fel de neglijat şi nefericit, ba îmi mai lipsesc şi bunuri din casă… Şi tocmai la al patrulea îngrijitor decid şi eu, deşi cam târziu, să montez nişte microfoane cu transmitere live, ca să mă asigur că al meu copil nu va mai fi supus abuzurilor de niciun fel. Numai că, ce să vezi: baby-sitter-ul numărul patru se revoltă că, domnule, unde mai este dreptul la intimitate?! Că el nu poate să se scarpine în fund sau să îşi bage deş’tul în nas că se vede pe camere! Că suntem oameni, trebuie să mergem pe încredere…
Şi cu politicienii la fel am păţit-o: a trecut o guvernare – ne-am trezit mai săraci, a mai trecut una – am găsit înstrăinate mai toate resursele strategice ale ţării, a mai trecut una – am descoperit că am ajuns o piaţă de desfacere de lumea a treia, locul în care Occidentul îşi varsă toate gunoaiele poleite… Acum, că justiţiei i s-a dat undă verde dinafară să salte hoţii cu care Occidentul şi-a făcut treaba (treabă pe care nu o putea face cu dintr-ăia cinstiţii, motiv pentru care hoţii au mai trebuit păstraţi în funcţii), politicienii strigă: avem dreptul la prezumţia de nevinovăţie.
Prieteni, nu o mai aveţi! Pentru că sistemul din care faceţi parte e atât de putred încât nu mai aveţi cum să fiţi luaţi pe cuvânt. Încrederea este o chestiune care se câştigă în timp, iar atunci când v-aţi bucurat de ea necondiţionat, v-aţi bătut joc. Şi nu mai aveţi dreptul la prezumţia de nevinovăţie tocmai pentru că s-a verificat, prin nenumărate exemple, că în jocul puterii intră doar cei corupţi, manevrabili, şantajabili ş.a.m.d. Zona puterii a fost şi va fi mult timp inaccesibilă celor cu bune intenţii, celor cinstiţi, celor care au ceva în cap. Şi este un lucru care este valabil la nivel de mapamond, numai că în România excesele puterii au luat forme într-atât de hidoase încât chiar şi această primenire de faţadă a clasei este binevenită.
Ce mi-a venit să scriu despre asta? Păţania prin care a trecut vicepreşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Dorin Mărăşoiu, prins cu aparatura de bruiaj în birou. Băieţii de la Servicii i-au ridicat-o pe motiv că îi deranjează la urechi atunci când îl interceptează. Acum, Mărăşoiu este nou venit în club, poate nevinovat şi neobişnuit să înjure cu eleganţă, pentru a nu oripila pe stimaţii ascultători de la celălalte capete ale firelor. Dar… dacă nu este? Sigur, e frustrant să trăieşti ca într-un imens realitty-show, iar intimitatea ta să fie în receptoarele altora dar… a intra astăzi în zona puterii înseamnă a-ţi asuma din start prezumţia de vinovăţie. Pentru că s-a ajuns prea departe…