Republica lui Caragiale
Traim in lumea cea mai buna posibil, ca-n orice democratie. Traim in lumea pe care o meritam, avem politicienii pe care i-am votat, deci pe care-i meritam. Avem primarii, macaronarii, brutarii, cacanarii, sefii, patronii, birocratii pe care-i meritam. Un scandal intre un primar… cum sa-i zicem… descurcaret si o ziarista la fel de descurcareata (scuze pentru cacofonie!) a izbucnit in judetul nostru zilele trecute si Caragiale e mic copil pe langa ce-am putut afla. In primul rand, cum lucra ziarista, pardon, ziarizda. Zice primarul din Babana:
„Multe dintre articolele pe care le-a publicat ea, referitor la comuna Babana, de bine, erau scrise de mine si i le dadeam pe Internet: ca primarul a facut asta, ca in comuna s-a facut nu stiu ce… Ea doar facea corectura, ca si grefierul meu! “
Dar si domnul primar, prieten la catarama (si ruda?) cu actorul si candidatul la postul de senator Florin Calinescu e un tip interesant. El nu s-a imbogatit din salariul lui de primar. El este un fost militian care… s-a descurcat. Sa-i dam cuvantul: „Dar i-a deranjat mai mult ce se scrie acolo! E adevarat ca am lucrat la politie, am fost militian, cum mi-a zis ea, si am avut de-a face cu oamenii care au bani… Daca sunt in acelasi timp cu domnul Pendiuc pe Strada Mare, mai multa lume ma saluta pe mine. Ca nu am facut rau la nimeni! Nu am refuzat pe nimeni. De multe ori, oamenii erau trimisi la mine, ca sunt seful Circulatiei! Eram pe dracu’, eram un tablagiu, sergent major acolo… Recunosc toata viata! Dar am stiut sa ma trag la timp, ca daca nu ma retrageam, eram si eu in lotul de la Permise. Ca la cat de multe cunostinte aveam, era imposibil sa refuz pe cineva! De multe ori erai obligat, erai santajat de alti colegi si de structuri care te controlau, erai obligat sa calci stramb. Dar eu nu am facut bani cand eram la Circulatie, cum ma acuza ea, am facut bani mai apoi, cand era in floare comertul cu masini! Obtineam aprobari de la oamenii de atunci, luam o masina de la uzina si o dadeam in targ. Cunosteam toate targurile din tara. Castigai 10 salarii la o masina atunci. Erau bani! Aveam si eu trecere la oameni, nu era nimeni sa ma refuze. Am mai luat un teren cu 5.000 de euro si l-am dat cu 60.000… Eu nu am bagat banii in masini, ca altii, am bagat in lucruri mai concrete si mai valoroase. De-aia am acum!”
Sfanta sinceritate! Asta-i un raspuns intr-un interviu, nu o declaratie la DNA! Dar, ca in orice democratie, legatura dintre politica, administratie si presa e stransa. Cat de stransa e pe ruta Pitesti si imprejurimi ne povesteste tot dl. primar din Babana, referindu-se la domnisoara ziarista care, printre altele tragea la masea, dar si la primari: „Chiar ma gindeam, cum face cu mine face si cu altii. Ca, hai sa va marturisesc, la noi intre primari a fost concurs, cine i-o trage primul! V-o spun cinstit! Nu le dau nume, ca se iau de mine. Sunt primari in jurul Pitestiului. Dar alti primari, v-am zis, nu vor sa vorbeasca!“
Dragi cititori, am vreo douazeci de ani de jurnalism, am fost redactor-sef la unele ziare locale, la unele reviste literare, traiesc in Romania, dar nu stiu daca ati inteles. Cele de mai sus sunt din interviul unui primar care vorbeste de una din amantele sale, ziarista. Cam asa se conduce tara. Primarii se intalnesc la un pahar si fac concurs: cine i-o trage primul domnisoarei ziariste! Te si miri ca mai sunt prin comune semne de circulatie, vreun metru de asfalt fara gropi, santuri pe margini…