In sistemul academic din Romania se poate ajunge ca Fat-Frumos din poveste: de la nimic, in trei ani ajungi Superman. Astfel, pot afirma cu toata convingerea, ca intreg sistemul este prost. Insa, sistemul academic inseamna altceva, intrucat nu orice neica-nimeni intra in invatamantul superior. Dar la noi, invatamantul academic si invatamantul in general este un invatamant de masa, de la profesori pana la studenti. Este, deci, o prostitutie generalizata.
Prostitutie vrem, prostitutie avem. Daca ne uitam putin in urma la perioada interbelica in Romania, numarai pe degete posturile de profesori universitari. Au fost chiar personalitati foarte mari care nu au ajuns profesori universitari pentru ca erau niste criterii drastice de cernere. Acum cred ca avem cate un profesor universitar la cinci studenti. Cazul profesorilor universitari care s-au dezlantuit la acel bal de absolvire ne demonstreaza fara doar si poate acest lucru. Din pacate exista multe cazuri de genul acesta, dar despre care nu am auzit sau nu am vazut.
In ultima instanta, ceea ce s-a intamplat acolo este o chestiune ce tine de cei sapte ani de acasa, de educatia pe care o ai si de modul in care iti privesti postul. Trebuie sa incerci sa te ridici la nivelul statutului pe care il ai si nu sa iti compromiti intreaga cariera. Simptomatic, este grav in primul rand pentru ca tinerii de acolo acceptau asa ceva. Intr-o situatie de genul acesta, ca student m-as fi ridicat si as fi plecat.
O mare ticalosie, si aici ma refer la modul in care unii lucreaza, ar fi ca am inceput sa fim de un exhibitionism mediatic iesit din comun. Orice nimic se fotografiaza, se filmeaza, se expune. Un profesor care are asemenea iesiri ar trebui sa se duca in alta parte pentru ca astfel de oameni sunt oameni mici, needucati care nu au ce cauta intr-un sistem academic.
Eu am facut scoala si m-am format in sistemul trecut, dar asa nenorocit cum era am avut niste profesori extraordinari, cu prestanta. Erau niste valori recunoscute, niste monumente si ca oameni, si ca pregatire profesionala. Se putea bea si pe vremea aceea, dar nici prin cap nu-ti trecea ca ar putea sa se intample asa ceva, sau sa te prezinti la un examen complet nepregatit cum se intampla acum. Nu se concepea sa te duci sa bei cu profesorul pana nu mai stii unde esti. Astazi exista nonsalanta de a veni in fata unui profesor fara sa stii macar la ce curs esti. Mi s-a intamplat si mie ca un student sa nu stie la ce are restanta. Mi se pare o chestiune de demnitate personala. Eu cred ca as muri de rusine sau de jena.
In fata studentilor trebuie sa te impui si poti sa te impui prin competenta profesionala, prin faptul ca esti aproape de ei si ii ajuti. Este un tip de comunicare pe care trebuie sa-l realizezi eficient, benefic pentru toata lumea. Asta trebuie sa urmareasca un profesor care isi respecta meseria la toate nivelurile. Daca profesorii si studentii nu-si vor da seama ca este perioada unor acumulari majore din viata lor, nu vor face nimic. Nu este decat un timp pierdut degeaba, investitii facute degeaba, in definitiv o pierdere sociala, nu numai umana.
SPAȚIU PUBLICITAR
In general, lumea arunca toate relele in capul studentului. Insa nu este deloc asa deoarece trebuie sa privim acest sistem in ansamblu si sa ne dam seama ca nu exista nicio selectie a valorilor, nici la nivel de student si nici la nivel de profesor. Ar trebui sa privim mult mai exigent aceasta chestiune si sa nu ne facem o problema din faptul ca un anumit procentaj din tineretul nostru nu urmeaza o facultate. Sunt si alte optiuni, deloc rusinoase. Insa aceasta este o chestiune de mentalitate la nivel social. O familie care are un copil nu vede altceva decat ca odrasla ei trebuie sa faca facultate sau cel putin o facultate. Nu este normal ceea ce se intampla pentru ca orice munca utila trebuie respectata de catre societate. Nu trebuie sa fim toti licentiati, nicaieri in lumea aceasta nu se intampla asa. La noi invatamantul universitar a devenit invatamant de masa, cine nu vrea sau cine nu are bani nu face o facultate, nu-si da masterate sau doctorate.