Republica lui Caragiale
Romania, tara de ascultatori! Nu in sensul de docili; nu, in sensul de oameni care trag cu urechea. Povesteste Pacepa intr-o carte cum Elena Ceausescu statea ore intregi si-i asculta pe membrii CPEx inregistrati nonstop cum ragaie, ce spun la masa si la siesta, cum gem cand fac amor… Era una din pasiunile primei doamne… primei tovarase a tarii sa-i asculte in secret pe cei care o gratulau a doua zi cu: Stimata si iubita tovarasa academician profesor doctor inginer, savant de renume mondial…
Dupa 1990, placerea celor de la putere de a-i asculta in secret pe semenii lor de la putere e la fel de mare. Astfel, Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne, recunoaste ca serviciile ii aduceau informatii despre convorbirile lui Coposu, Ratiu, Campeanu. Asta era in 1990-1991. Insa acum, recent, pe Claudiu Saftoiu, fost sef la SIE, il ia gura pe dinainte si povesteste cum Traian Basescu asculta convorbirile telefonice dintre Ion Iliescu Bunicuta si Mircea Geoana Prostanacul. Ce mai conteaza ca fostul consilier de la Cotroceni a facut pasul inapoi sub amenintarea cu justitia. Ca e greu de probat, e adevarat, daca nu si-a luat acasa, la demisie, CD-urile cu inregistrarile… Dar si Emil Constantinescu, fostul presedinte, recunoaste ca primea rapoarte despre sotiile mai libertine ale ambasadorilor de la Bucuresti. Asadar, din punctul acesta de vedere, in Romania nu s-a schimbat nimic. Cei de la putere ii asculta in secret pe adversarii politici, dar si pe cei din aceeasi barca, sa vada in ce ape se scalda.
Toate acestea s-au facut pe vremea cand legea nu-ti permitea sa asculti pe unul sau pe altul. Acum, insa, exista lege si… unde-i lege nu-i tocmeala, nu-i asa? Sigur, legea e perfect neconstitutionala, dar – ca-n orice democratie originala ca a noastra – nimeni nu se incurca in asemenea amanunte insignifiante. Mai ales ca suntem asigurati ca, de fapt, nu ni se inregistreaza convorbirile, ci doar cu cine discutam si cat! Hm! In sensul ca cineva interesat se uita doar pe monitorul calculatorului si constata: Popescu a discutat trei minute si cincizeci si sapte de secunde cu Ionescu. Nu intereseaza ce-au discutat. In documentele pe care le gaseste dimineata pe birou la Palatul Cotroceni, presedintele afla ca Boc a discutat la telefon cu Geoana sapte minute, de la orele 19:05 pana la 19:12. Dar ce-au vorbit cei doi presedinti de partid nu poate afla, ca legea nu-i da voie sa stie nimanui, deci nici presedintelui. Corect? Corect! Corect in rect! ar zice marchizul de Sade.
La toamna, cand va fi reales, presedintele nostru stimat si in Piata Universitatii aplaudat, ne va ura vesel, ha-ha!: „Sa ascultati bine!” Noua si, mai ales, serviciilor.
