Traim vremuri tulburi. Clasa politica sufera de autoritate morala, institutiile statului nu mai sunt credibile, presa nu este mai buna decat societatea careia i se adreseaza si in care se reflecta perfect, modelele care ni se ofera sunt alese parca pe tipicul unui plan de imbecilizare in masa, ierarhia valorica este data complet peste cap… Si atunci iti pui intrebarea: care este iesirea?
Mult timp mi-am spus ca speranta sta in valoarea tinerei generatii. Numai ca, desi sunt o persoana optimista, nu am cum sa nu constat o realitatea ingrijoratoare: valoarea actualei generatii, vorbind de medie, este foarte scazuta or, din acest punct de vedere nu cred ca putem vorbi de un viitor previzibil. Copiii astia sunt produsul unui sistem de invatamant care scartaie din toate incheieturile si care i-a tratat, din ’89 incoace, ca pe niste cobai. Copiii astia, nesupravegheati de parintii plecati pentru castigarea painii de maine au crescut cu ,,pitipoance” si ,,smenari”, pitici-porno, babe-porno, sexy-Brailence, smecheri cu Q7 cumparat peste noapte, semi-analfabete si dansatoare la bara ajunse doamne respectabile…
Eu sau tu ne invatam copiii sa fie cinstiti, sa invete, sa fie respectuosi, dar cand da drumul la tv sau merge pe strada si vede cum se descurca altii, copilul meu sau al tau ne reproseaza: ,,M-ai invatat prost, pentru ca eu sunt un marginalizat, eu nu ma pot descurca cu valorile cu care m-ai invatat tu!” Asta e marea nenorocire in Romania: nu avem un sistem de norme recunoscut si respectat de majoritate. Schimbarile in Romania au venit foarte brusc, ceea ce a determinat ca oamenii sa nu mai aiba niciun fel de repere. Societatea romaneasca nu mai este guvernata de norme, numai ca aceasta perioada tine mult prea mult!
Si atunci ma intreb: care este iesirea? Ce facem cu copiii astia ai nostri? Cat mai permitem sa fie crescuti in acest mediu toxic, un mediu care, in loc sa formeze constiinte, deformeaza, sluteste?… Si incotro ne indreptam in ritmul acesta ametitor? Voi ce ziceti?…