Astazi, cand se discuta (a cata oara?) despre reforma invatamantului romanesc, ar trebui sa ne amintim ca am avut odata un liceu de elita, construit dupa modelul faimosului colegiu Eton. E vorba despre liceul-internat Manastirea Dealu, de langa Targoviste, cel care a alimentat elitele noastre cu peste 30 de promotii stralucite. Nici nu se putea altfel – concurenta era teribila (circa 600 de candidati pe 42 de locuri), profesorii puteau preda oricand la Universitate iar supraveghetorii erau ofiteri de Stat Major! Insa, mai presus de aria curriculara, statea ethosul liceului, o matrice in care se faureau caractere.
Sa-i dam mai bine cuvantul lui Petre Pandrea, unul dintre absolventii de la Dealu: „Etica formata din trinitatea valorilor: onoare, raspundere, pocainta, in caz de greseala, era etica acestei scoli… Nu numai elevii ci si educatorii erau supusi unei selectii riguroase, gratie dublei salarizari si a unor princiare avantagii de locuinta (gratuita) si hrana (aproape gratuita). Biblioteca generala si bibliotecile pe clase au fost si sunt dintre cele mai bogate. Dascalii si ofiterii-pedagogi formau o familie cu ritualuri europene occidentale si cu politete englezeasca… trecuti in mod special pentru intemeierea si stilizarea scolii prin Anglia, Danemarca si tarile scandinave, de unde au adus gimnastica suedeza si sporturi engleze…
In scoala nu se injura, nu existau violente brahiale sau mitocanii caragialesti. Se incerca instaurarea unui olimpianism de factura anglo-saxona sau de fiord norvegian, ceva glacial si puritan, fara ironie si zeflemea localnica balcan-levantina, cu loialitati desuete, grasiozitati morale si cavalerisme sportive… Scolarul de la Dealu imita pe micul gentilom de la Eton. Nu poarta joben sau jabou ci bereta, dar nu-i lipsesc manusile. Botinele sclipesc. Face dus zilnic, se tunde saptaminal, hainele sunt calcate. Nu-i indiscret, nu injura ordinar, politetea i-a intrat in sange. Sufera de timiditate, fiindca a da din coate si a lovi felon sunt infractiuni si pacate cardinale in codul manierelor elegante ale acestui liceu. Se cultiva camaraderia, fraternitatea, larga toleranta (cei cativa straini intrati, inclusiv evreii, erau pe picior de perfecta egalitate).
Cativa conducatori si pedagogi importanti au facut parte din lojile masonice de rit scotian. Sportivitatea liceului n-a dus insa la abrutizare sau la brutalitate animalica. Sefii clasei, acea protipendada minora, se recrutau dintre scolarii dotati la partea literara sau la matematici. Se respecta talentul. Munca excesiva, fara eleganta vocationala, n-avea nici o cautare” – „Portrete si controverse”. Ce-ar mai fi de adaugat? Poate un singur lucru – si Maiestatea Sa Regele Mihai I a fost absolvent al Manastirii Dealu.
