Pentru un oras aflat oricum in criza sociala, masurile de austeritate anuntate de presedintele Traian Basescu reprezinta o adevarata lovitura de maciuca la un car de oale. Si asta pentru ca salariile de la stat si pensiile reprezinta principala componenta a veniturilor din Campulung.
Ce urmeaza de aici incolo in cazul adoptarii pachetului antideficit asumat de catre guvernanti – nu e greu de ghicit. In primul rand, va scadea vizibil nivelul de trai. Si nu e vorba doar de pensionari si de bugetari, ci si de privati, care se vor confrunta cu scaderi semnificative ale vanzarilor – mai ales in domeniul alimentelor, al bunurilor de consum si al constructiilor.
Apoi, patronii vor trebuie sa-si reduca din cheltuieli, inghetand sau chiar micsorand si ei veniturile angajatilor lor, pentru a-si salva afacerile. Cu alte cuvinte, ideea ca sectorul privat nu va fi afectat este una mincinoasa. Sa nu-i uitam insa nici pe cei care au credite, dar nici pe someri, nici pe asistatii social si nici pe beneficiarii de ajutoare pentru incalzire, tot asa dupa cum bolnavii vor trebui sa suporte si costul suplimentar al co-platii.
In fine, este de asteptat ca infractionalitatea sa creasca, dupa cum se prea poate sa asistam si la Campulung la greve, ceea ce va avea un alt impact social asupra populatiei care nu va putea beneficia de anumite servicii.
Daca din punct de vedere economic amputarea bugetara preconizata reprezinta solutia optima, din punct de vedere social, acest extremism decizional avea in mod obligatoriu nevoie de anestezie. Taierea de sus si pana jos cu acelasi procent a pensiilor si a salariilor nu e o
masura justa, pentru ca ea mentine uriasele diferente din grile. Iar Campulungul, unde nu doar pensiile si salariile nesimtite, ci si cele peste medie probabil ca abia numara impreuna cateva sute, este din start condamnat la o curba generala de sacrificiu. Mai mult decat atat, se anunta si disponibilizari in sistemul bugetar.
Daca si acestea vor fi facute tot mecanic, atunci vom avea parte in Muscel, nu doar de un nou val de someri, dar si de alte inechitati si contradictii. Iar daca ar fi sa ne luam dupa unii analisti economici, atunci, in ciuda asigurarilor, se prea poate ca din toamna sa asistam si la cresterea TVA-ului, cu toate consecintele nefaste asupra preturilor.
Este evident faptul ca Romania a ajuns la fundul sacului si, ca de aici incolo, ne asteapta ani buni de sacrificii sociale. Problema e ca si suportabilitatea marii majoritati a populatiei e tot mai aproape de punctul critic si, din acest punct de vedere, Campulungul e un bun exemplu de studiu pentru economisti si sociologi…
