Îmi povetea un bătrân profesor de liceu cum, pe la începutul anilor '60, a fost oprit pe stradă de un fost coleg de-al său, activist cultural:
"Mişule, nici nu ştii ce mare datorie ai la mine!"
"Vai de capul meu!" a răspuns acesta. "Nu-mi place niciodată să rămân dator. Să-mi spui, să mă pot plăti…"
"Nici cu o Dunăre de vodcă nu te plăteşti de binele pe care ţi l-am făcut!…"
"Hm! Ce mare bine mi-ai făcut?"
"Păi, uite, nu te-am turnat la Securitate că ai fost tânăr legionar…"
"Dar, eu n-am fost legionar!"
"Sigur că n-ai fost. Dar acum zece ani cine stătea să verifice? Şi acum ai fi la Gherla sau la Aiud…"
Adevărul era că şi dacă profesorul Mişu ar fi fost legionar şi colegul său ar fi ştiut şi nu-l turna, el însuşi ar fi fost închis. Scriitorul I. D. Sârbu a făcut închisoare pentru omisiune de denunţ.
S-a revenit la metoda denunţului. Sigur că acum se fac denunţurile la DNA, Codul Penal îndulcind pedeapsa denunţătorilor. Găsesc că e o metodă bună de ecarisaj, de a se mânca unii pe alţii şi, pe total, de a se curăţa societatea de corupţi, hoţi şi jefuitori. Doar că procurorii nu mai trebuie să procedeze ca-n anii '50. Turnătoriile trebuie coroborate cu probe, altfel repetăm odioasele procese politice.
P.S. Ar trebui să nu amestecăm lucrurile. De pildă, sâmbătă Lucian Bute a împlinit 35 de ani. Cât am bănănăit eu pe internet, n-am văzut pe nicăieri niscaiva formale felicitări. Şi este totuşi unul din puţinii (îi numeri pe degetele de la o mână) campioni mondiali de box profesionist. E păcat că Bute e doar numele unui dosar penal în care el n-are nici o vină.