Daea sutem unde suntem.
Daea ne plângem, miortic, de milă.
SPAȚIU PUBLICITAR
Daea ne pleacă copiii din ţară.
Daea pleacă părinţii din ţară şi-şi lasă copiii de izbelişte pe-aici.
Daea vă consideră, pe voi, politicienii, un neam întreg, o şleahtă de îmbuibaţi pentru care bunul simţ nu s-a inventat.
Daea se uită un neam întreg la voi ca la o şleahtă de hoţi.
Daea părinţii, cu nodul în gât, hotărăsc să-şi trimită copiii cât mai departe de ţara asta.
Daea n-am înțeles nimic din suferința comunismului.
Daea e România “săraca ţară bogată”.
Daea râde de voi un popor întreg, dar îşi trăieşte tragedia de a fi condusă de nişte analfabeţi.
Daea râde Ceauşescu şi cu curu’ de noi.
Daea suntem de râsul unei lumi întregi.
Daea n-avem conducători, sau îi avem p-ăia pe care ni-i merităm.
Daea vedem oameni trişti pe stradă.
Daea ne e scârbă şi Daea stăm cu greaţa-n gât.
Daea l-ai pus, Dragneo, p-ăsta, din nou ministru? Să nu pierzi ocazia de a te face de rahat? Daea?
Daea vă spunem, cu fiecare respiraţie, “Hai sictir!”
Daea.
