Încercam să formulez, zilele acestea, un anunţ de angajare pe postul de redactor la Bitpress.ro. Sau de content writer, că, deh, la online sunt alte exigenţe… Şi mă gândeam cum ar trebui să fie. Cum ar arăta jurnalistul perfect sau cât mai aproape de perfecţiune, moment în care, instantaneu, mi-a venit în minte reporterul de la Antena3, Ana Maria Roman! Ştiţi, tipa aia care, întoarsă de la incendiul de la Colectiv, scria pe Facebook: ,,Deşi sunt obosită, nu pot să nu zâmbesc la gândul că am cea mai mişto meserie din lume.“.
A fost o replică ce a scandalizat toată presa, dar care a adus rating. Iar în numele ratingului, unii fac orice. Zic, gata, trebuie să ne mârlănim şi noi! Presa e presă, business-ul e business! Nu merge business-ul, nu merge nici presă pe burta goală! Deci, clar, mi-aş dori o Ană Maria Roman. Genul acela dispus să o prindă dimineaţa la accidente pe DN, care înfige microfonul în gura mortului să-l întrebe cât mai are de trăit… Ştiţi ce trafic aduc accidentele? Văleu! Pui pe site ,,Acum! Accident cu aproape un mort!” şi sare contorul la Trafic.ro! Poporul român este la fel de avid de accidente, de morţi şi de răniţi ca după 1989!
O perioadă am crezut că apetenţa pentru aşa-zisul jurnalism de fapt-divers este doar o perioadă de tranziţie de la odele pentru mult-iubtul tovarăş, către o presă ceva mai quality. Numai că, se vede treaba, poporul român are în ADN-ul său această nevoie de morbid, jale, tragedii, boală… E suficient un drum cu autobuzul, pe ruta Nord-Prundu, spre exemplu, pentru a face o radiografie fidelă a majorităţii. Vei auzi, în proporţie de 90%, oameni care povestesc despre cine le-a mai murit lor sau cunoscuţilor, ce boli grozave au ei, ce complicaţii teribile… Le poartă ca pe nişte decoraţii prezidenţiale, înfipte în botul din care mărunţesc toate relele şi belelele planetei…
Ei bine, tocmai de aceea eu am nevoie de un jurnalist deştept, care să ştie să speculeze fix această nevoie. Pentru că ar fi păcat să lăsăm poporul pe uscat, fix acum când are cea mai mare nevoie de o presă onestă! Să spui că avem, peste noapte, un popor deştept(at), ar fi o ipocrizie. Deci, care se bagă? Plătim la numărul de morţi, cu bonusuri consistente pentru răniţi! Se acceptă şi bartere pentru pomeni!