Evenimentele din ultimele saptamani au scos in evidenta o problema care este o consecinta a legislatiei romanesti si anume legea asigurarilor de sanatate. Mai exact, segmentul care se refera la Urgenta spitalului. In toata lumea, pacientii au ca adresabilitate directa fie serviciile de ambulanta, fie urgentele spitalelor, deci nu este o problema specific romaneasca. La noi se practica o neadaptare la civilizatie. In orice tara din lume, pacientii merg direct in Urgenta cand au o urgenta si se pot programa la medic, fie la medicul de familie, fie la medicul specialist. In Romania, conducerea Ministerului Sanatatii s-a intamplat sa faca greseala de a ignora legile de dragul populismului, si anume de a legaliza, fara sa se doreasca a fi o functie a urgentei, cazurile sociale.
Ca si consilier la primarie, facand parte si din Comisia de sanatate si asistenta sociala a Pitestiului, am ridicat de mai multe ori problema oamenilor care sunt cazuri sociale. Noi avem abonatii nostri in urgenta, care sunt din Pitesti dar si din alte orase si comune ale judetului si chiar din afara judetului. Numai ca toata lumea foloseste tactica strutului.
Dupa ce persoana este identificata si se constata ca nu este din judetul Arges, toata lumea, inclusiv municipalitatea, spune ca este problema Consiliului Judetean. Politia, alaturi de asistenta sociala, incadrata in serviciul de urgenta, fac identificarea victimei si lucrurile se opresc cam aici. Cand se lasa seara, acesti oameni ai strazii sunt trimisi in Urgenta, din cauza unor ,,binevoitori’’ care nu fac altceva decat sa fumeze tigara pe balcon si sa urmareasca strada. Cum vad ca un om este cazut, suna la 112. Si atunci, acest serviciu, care se vrea a fi cu totul altceva, a ajuns un fel de ADP al Pitestiului.
Am avut o situatie in care un bolnav, trimis chiar de primarie, cu o pensie de 600 de lei si cu o familie numeroasa, a refuzat sa fie institutionalizat, pentru ca astfel nu mai putea consuma bauturi alcoolice. Acestea sunt paradoxurile care exista la romani. Societatea, in momentul de fata, nu se ocupa de gasirea unei solutii in acest sens. Punctual, s-a mai intamplat prin Bucuresti sa scoata o ambulanta comunitara pe strada, dar asta ca exercitiu de imagine. Intrebarea este… ce se intampla cu ei mai departe?
Consider ca aici este nevoie si de o implicare a Sanepid-ului. Sanepid-ul nu se doreste a fi decat ca un organ superior de control si nu un organ care sa contribuie la functionarea corecta a societatii. Daca doar cotrolezi, nu inseamna ca faci si societatea sa functioneze. Trebuie sa mai dai si solutii. Dar aceste solutii trebuie sa aiba si ele gradul lor de bun simt. Este usor sa spui a nu se folosi decat seringi de unica folosinta, dar care medic ar indrazni sa-i spuna unui pacient, ca daca nu are acea seringa de unica folosinta, nu face tratamentul de care are nevoie? Toate tentativele de a face adaposturi se izbesc de teama de a nu primi amenzi de la Sanepid. Tuturor le este frica ca vine Sanepidul si ii amendeaza.
Parerea mea este ca Sanepid-ul nu are doar functia de bau-bau a unei comunitati, ci are rolul de a gasi si solutii, chiar si temporare, ca aceste institutii sa functioneze. De exemplu, impreuna cu primarul Tudor Pendiuc, am identificat niste foste puncte termice, care acum nu au o destinatie precisa si care ar putea fi folosite si amenajate ca adaposturi de noapte. Insa, imediat se naste intrebarea: ,,Pai daca nu respecta niste reguli foarte stricte ale UE, nu vine Sanepid-ul si ne amendeaza?’’ Consider ca daca si acesti domni, care de multe ori dau dovada de neintelegere, de neimplicare sociala, aplica doar metode abstracte, de sanctionare sociala, lucrurile nu vor progresa in nicio societate. Daca vine si politistul si aplica aceleasi reguli abstracte, si mai vine si procurorul si face la fel, uite asa ne pomenim ca societatea de fapt nu functioneaza. si iar ne intoarcem la vesnica poveste a cercului vicios in care ne gasim. Si o sa ne mai gasim multa vreme de acum inainte…
