De ce nu ma apuc eu de scris carti?
Pentru ca este epoca industriasilor scrisului care au transformat literatura in scenariu si scenariul in marfa. Pentru ca literatura de azi seamana cu raftul unui hypermarket: SF, erotica, pornografica, psihanalitica, horror, heroic fanthesy, thriller, politista, psihanalitica, istorica, stiintifica, religioasa, atee – adica literatura e ca margarina: cu aroma de sunca, de cascaval, de branza, de pastrama… Pentru ca sunt ingrozit de statistici – sute de mii de titluri noi apar lunar pe glob, deci sute de mii de oameni isi bat capul scriind carti. Si, cand atata lume scrie, probabilitatea de a fi citit tocmai tu e zero.
Pentru ca ma ingretoseaza recomandarile publicitare de tip NYT: „Un roman extraordinar care va tine cu sufletul la gura!” – (Hai sictir, coana Mito!). Pentru ca traiesc in Romania, iar la televizor apar Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu, Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu. Pentru ca sunt ziarist, iar a rade de persoane ca cele numite este o slujba. Pentru ca privelistea unei biblioteci ma duce cu gandul la efortul inutil pe care l-au facut oamenii: acela de a depasi blestemul constiintei de sine, imbinate cu animalismul ancestral. Pentru ca imi place mai mult sa citesc. Pentru ca un nou roman este intotdeauna o incercare esuata de a vorbi despre viata. Pentru ca „tot ce nu e viata e literatura.”
Pentru ca toate cartile cu adevarat importante au fost deja scrise. (Aici s-ar putea sa nu am dreptate.) Pentru ca mi-ar fi placut, mai degraba sa pictez, dar n-am talent. Pentru ca sunt puturos, lenes, comod (daca mai gasiti voi sinonime, se accepta…) Pentru ca la 20 de ani mi-am spus. „Inca nu e timpul…” Pentru ca la 30 de ani imi spun: „E-he! A trecut timpul!” Pentru ca, intre o ora de scris si o ora de frecat menta, aleg sa frec menta! Pentru ca scopul nu e sa fii nici demiurg si nici inteligent – scopul e sa fii fericit si sa te consumi cat mai putin.
Pentru ca, oricum, cele mai bune carti sunt alea pe care nu apuci sa le scrii. Pentru ca ma deprima scriitorii care cersesc respect si recunoastere pentru opera lor. Pentru ca scriitorii adevarati pe care-i iubesti neconditionat si fara de care n-ai putea trai sunt putini si stiu ca nu m-as numara niciodata printre ei. Pentru ca lumea trebuie admirata inainte de a fi analizata. Dar mai stii ce ma va apuca intr-o buna zi, peste cine stie cati ani? Am auzit ca omul, la batranete, se ticneste.