Putini cred ca sunt aceia care sa fi auzit de olandezul Paul Mijksenaar. Pentru ca nu este la fel de cunoscut ca van Basten sau van Gogh. Cred ca pe Paul Mijksenaar il cunosc doar cativa specialisti de pe marile aeroporturi, si nici aceia toti. Este cunoscut la Frankfurt, Amsterdam, New York, Londra si mai de curand – in mod sigur – la Beijing. Motivul pentru care este cunoscut pe marile aerogari ale lumii este acela ca olandezul a inventat si implementat (dupa ideile pe care arhitectul Kevin Lynch le-a enuntat in 1960) sistemul complex de orientare, de ,,gasire a drumului” – Wayfinding. ,,Sistem complex” pentru ca nu este vorba doar de orientare, orientarea fiind completata de identificare si informare vizuala intr-un anumit spatiu.
Termenul englez Wayfinding (in franceza ,,signalétique") nu este doar inca o gaselnita de vocabular al unei lumi mondializate, ci un concept care acopera o activitate din ce in ce mai necesara pe marile aeroporturi. Acest sistem bazat pe alfabetul grafic Isotype (International System of Typographic Picture Education – Sistem International de Educatie prin Imagini Tipografice), un alfabet non-lingvistic destinat usurarii comunicarii internationale rapide si exacte. Un fel de Esperanto imagistic usor de inteles si de manuit de oricine, indiferent de gradul de scolarizare.
Pictogramele inspirate din desenele aproape centenare ale ilustratorului Gerd Arzntz (realizate in jurul anului 1920) par sa fie absolut indispensabile pe un aeroport ca acela din Beijing care se intinde pe 1.000.000 de metri patrati si prin care vor trece anual 50 milioane de calatori (adica de doua ori si jumatate cat intreaga populatiei a Romaniei). Este de retinut succesul obtinut imediat de noul sistem de orientare-informare. Daca inainte de punerea in functie a sistemului Wayfinding doar in ziua de 29 februarie pe aeroportul din Beijing s-au ratacit peste 1000 de calatori (adica 1000 de “cazuri” de calatori care n-au mai ajuns la poarta la care trebuiau sa se imbarce), dupa punerea in serviciu a sistemului numarul de calatori rataciti in aeroport a scazut la sub 300/zi. O reducere de peste 3 ori a numarului calatorilor rataciti la marimea fluxului de calatori inseamna foarte mult: mai putine reclamatii, mai putine eforturi pentru a gasi solutii pentru recuperarea si redirectionarea spre terminalul corect.
Dorind sa preintampine orice eventualitate nedorita, olandezul Paul Mijksenaar a imaginat un sistem de semnalizare-informare-ghidare alcatuit dintr-o combinatie intre aproximativ o suta de simboluri si o gama de 16 nuante de culoare (intre rosu si galben). Reteta demonstrandu-se de succes, Mijksenaar o propune pentru utilizarea in toate aerogarile. E adevarat ca inca nu toti sunt de accord cu uniformizarea – dovada aerogara din Bonn care a adopatat alte coduri de semnalizare vizuala (pictograme umoristice imaginate de graficianul Rudy Bauer). Acest sistem ,,Wayfinding” trebuie sa raspunda exact la ,,intrebarea unde ma aflu?” raspunsul oferind posibilitatea luarii unei decizii de orientare in cunostinta deplina a localizarii spatiale si in conformitate cu interesul de deplasare al subiectului.
E clar, lumea a facut progrese si acum oricine are sanse mari sa se oreinteze corect chiar in imensitatea si complexiatatea celui mai mare aeroport al lumii, Beijing. Ar fi bine ca un sistem similar de orientare sa fie imaginat si pentru bietul alegator roman, biet cetatean mult prea turmentat de contactul intim cu variantele alegerii, mai toate perdante. in absenta probei detectorului de minciuni, in politica romaneasca nu ne-ar strica intrebuintarea unui system Wayfinding, am gasi poate – in sfarsit – prin metode stiintifice, calea cea buna. Pentru orice fel de alegeri, locale, nationale sau europene. Am putea – poate – sa aflam daca EBA ar fi mai buna decat Traian, asa cum pe vremuri se socotea daca tarisoarei nu i-ar fi mai bine cu Nicusor decat cu Nicolae…
