Atmosferă apăsătoare, luni, la Consiliul Judeţean Argeş. Angajatele instituţiei, până mai ieri zâmbitoare şi sprintene ca nişte gazele, arborau o mimă profund mâhnită, ca şi cum cineva le-ar fi jignit în ce au ele mai de preţ. Sau ca şi cum le-ar fi venit la toate menstruaţia în aceeaşi zi. Misterul l-am aflat imediat ce am intrat în vorbă, sub protecţia anonimatului şi stricta promisiune că nu le vom face de rahat în presă. Treaba era evidentă: şeful era de vină! Citiseră toate stenogramele cu doamna necunoscută de pe Internet şi erau de-a dreptul şocate, oripilate, dar mai ales jignite de afirmaţia şefului lor. Parcă le răsuna în minte replica: ,,Pe consilierele de la CJ nu le f…t, nu mi-o s…g”.
,,Dar noi ce-avem?!” a răbufnit una dintre angajate, vizibil înfuriate. ,,Noi care ne sculăm zilnic cu două ore înainte de ora de intrarea la serviciu, ca să ne aranjăm, ca să ne coafăm, să ne alegem cele mai scurte rochiţe şi cele mai fine dresuri! Noi care nu ştim cum să îi mai facem cu ochiul, să îi ieşim în cale, ca din întâmplare, în dreptul toaletei la bărbaţi! Noi care nu ştim cum să ne mai împiedicăm, să-i ţinem calea pe hol, să-i intrăm în graţii. Noi care suntem vii, nu necunoscute, tocmai bune de înfipt mâna! Uitaţi-vă ce pulpă lucrată la sală, ce decolteu! Păi se compară astea cu nişte poze care cred că sunt făcute şi în Photoshop? Că toate proastele e sexy pe Internet!” a comentat una dintre subalternele preşedintelui CJ Argeş.
La fel de afectată părea a fi şi secretara. Am găsit-o cu lacrimi în ochi, uda o tufănică.
,,Mă scuzaţi, sunt bulversată de-a dreptul! Credeam că o secretară îşi cunoaşte cel mai bine şeful, dar m-am înşelat. În tot timpul cât eu îi aduceam cafeaua în birou şi-i spuneam, cu voce scăzută, aproape şoptită, ca un murmur de izvor, ca o adiere de vânt prin lanurile de levănţică şi ylang-ylang… poftim, pisi, cafeaua sau.. puiuţ mic şi drag, cafeluţa e servită… ei bine, în tot timpul ăsta lui îi plăcea să i se vorbească murdar. Păi, dacă ştiam, nu îi spuneam şi eu: bă, porcule, bea cafeaua mai repede şi fă-mă una mică până nu încep audienţele? Că de aia îi dau gurii să mănânce, ca să vorbească ce trebuie! Dar mi s-a părut aşa, că dumnealui e mai romantic cu ochii ăia doi şi albaştri, mi s-a părut mai galant, adică aşa, de luat cu pisi, cu puiu… Se vede treaba că niciodată nu ştii ce e în mintea unui bărbat până nu îşi face cont pe Facebook.” ne-a declarat domnişoara secretară. Iar lacrimile ei aproape inundaseră biata tufănică.
O ultimă declaraţie am obţinut-o de la una dintre femeile de serviciu, doamnă trecută prin viaţă şi extrem de pragmatică.
,,Doamna reporter, eu am bărbat acasă, bărbat ca lumea, nu jucărie. O dată pe lună se duce şi el la curve ca tot omul, că nu-l las să vorbească murdar acasă, că avem doar două camere, îl mai aude şi copiii. Dar eu ca domnul nostru preşedinte nu am mai văzut! Am citit toată gazeta în care scria ce a vorbit dumnealui cu doamna necunoscută de pe internet şi la cât de disperat era că să îi facă, să îi dreagă, eu cred, să mă ierte domnul preşedinte, că nu a prea fost pe la curve. Şi e păcat de tinereţea dumnealui, că ca gândul se duce! Ba cred, să mă ierte domnul preşedinte, că la cât de mult insista la doamna aceea necunoscută, cred că nu mai avusese demult nici măcar o clipă de plăcere, de mângâiere trupească. Parcă şi dumnealui spunea că… puţin şi rar. Eu sunt femeie trecută prin viaţă, să mă ierte domnul preşedinte, dar cred că e posibil să fi devenit virgin la loc… “ ne-a declarat una dintre doamnele care se ocupă cu întreţinerea curăţeniei în Consiliul Judeţean Argeş.