Mult timp s-a spus despre Ştefăneşti că este oraş doar cu numele. Ei bine, de când Lavinia Năstase este consilier al primarului, a reuşit performanţa de a scoate Ştefăneştiul din anonimat şi de a anima micuţa familie administrativă, în care nimic spectaculos nu se întâmpla de ani buni de zile. E drept că nicio faptă bună nu se lasă nepedepsită, iar încercările Laviniei de a aduce şi la Ştefăneşti civilizaţia, competenţa, cultura, emisiunea ,,Bravo, ai stil!” şi cele mai importante branduri din feşăn au întâmpinat o opoziţie acerbă.
Deşi este un personaj controversat, nu avem cum să nu-i recunoaştem Laviniei nişte merite de erou civilizator. Spre exemplu, în toaleta doamnei primar, pe care Lavinia o consiliază în materie de etichetă (de brend), bune maniere şi, mai ales, bune bariere, în dreptul oglinzii regăsim doar produse de marcă: cremă de mâini L’occitane, parfum Yves Saint Laurent şi ruj Givenchy, toate originale. E drept, vasul de toaletă, pe care doamna primar suntem siguri că se aşează… cu stil, nu are capac. Dar asta doar pentru că nu s-a mai încadrat în exerciţiul bugetar, motiv pentru care serviciul de contabilitate nu l-a introdus pe lista de achiziţii.
Nu vorbim de un simplu capac, ci de unul care este imperios necesar să fie de marcă, ornat cu cristale Şvarovschi (pe partea interioară, ca să nu zgârie la funduleţ) . De altfel, din sursele noastre, în anul bugetar 2018-2019 acesta va reprezenta şi principala achiziţie care va fi făcută de către Primăria Ştefăneşti, capacul pentru vasul de toaletă urmând a fi scos la licitaţie, pe SEAP.
Era firesc ca firea întreprinzătoare a Laviniei să deranjeze personalul primăriei cu care interacţionează zilnic. Şi a deranjat atât de rău încât două angajate vechi ale instituţiei s-au văzut nevoite să apeleze la forul decizional al Consiliului Local, pentru ca Lavinia Năstase să fie pusă la respect. Alina Mihalcea, contabilul-şef al instituţiei, a depus o plângere în care spunea că ,,în repetate rânduri, consilierul personal al primarului a intrat în biroul Serviciului Financiar-Contabil şi, printre altele, mi-a adresat expresii jignitoare, printre care: să pun mâna pe carte şi să îmi fac treaba, să nu mai mănânc gumă (de mestecat), criticându-mi activitatea profesională şi susţinând că sunt incompetentă. În plan personal mă jigneşte cu privire la aspectul fizic (vestimentar şi anatomic)”. De asemenea, la final, le pune în vedere consilierilor locali cărora le cere să ia poziţie, că ,,administraţiei îi revine obligaţia de a asigura funcţionarilor publici condişii de lucru care să nu le afecteze sănătatea psihică”.
La rândul ei, directorul casei de Cultură, Cristina Popa (şi fostă soţie de senator, deci nu oricine!) s-a plâns că ,,domnişoara” Lavinia Năstase o inoportunează cu acţiunile sale culturale realizate… ,,ad-hoc” dar, mai ales, i-a spus că… ,,nu am fost capabilă să fac copii, sunt penibilă la vârsta mea de 60 de ani (menţionez că am doar 57)”.
Vă daţi seama, dragii noştri, în ce teroare psihică se trăieşte la Primăria Ştefăneşti (plus instituţiile subordonate!)? Parcă o şi văd pe Lavinia Năstase, la prima oră a dimineţii, aşteptând pe fiecare angajat în parte, controlându-l la unghiuţe şi batistă, şi apostrofându-l, după caz:
,,-Ce tot chelfăni la guma aia? Nu aşa face o doamnă grasă şi urât îmbrăcată, cu bune maniere!”
,,-Ce-ai venit cu haina asta de la Dragonul Roşu, unde te crezi, la o primărie de la ţară?”
,,-Mai unge-te şi tu cu un hialuronic pe faţă, că la doar 57 de ani arăţi de parcă ai avea 60!”
,,-Dacă nu ai fost în stare să faci copii până la vârsta asta, tu crezi că ai putea să faci ceva pentru ţara asta? Sau te crezi vreo Carmen Iohannis?”
,,-Marş, acasă, că iar miroşi a Impulse!”
Recunosc, prima reacţie pe care am avut-o când am citit plângerile celor două angajate a fost să râd sănătos şi să mă întreb cum e posibil să vrei să scapi de Lavinia Năstase, când e generatorul unor astfel de întâmplări demne de intrat în antologia administraţiei româneşti, de la origini şi până în prezent, capitolul ,,feşăn fără frontiere”. După care mi-am amintit de un episod din perioada în care lucram la unul dintre ziarele urbei noastre. Era aşa, o perioadă romantică în care Lavinia Năstase era peste tot, mai ales pe la noi, lucru care devenise aproape de nesuportat (aici este momentul în care încep să empatizez cu angajaţii de la Primăria Ştefăneşti). Şi-ntr-una dintre vizitele sale, îmi vine ideea să-i punem, în suc (suc natural, of course!), laxative. I le-am pisat la marea fineţe, i le-am dizolvat, iar o colegă i-a servit magica licoare pe o tăviţă, cu toată dragostea. După 5 minute, Lavinia urma să plece în grabă, spre tristeţea noastră, care nu am mai apucat să o vedem desfăşurându-se în toată splendoarea. Mai ţii minte, Lavinia, aveai să petreci la wc tot drumul cu avionul, până la Roma? Urma să aflăm asta abia a doua zi, de la tine, după ce înjurasem degeaba industria medicamentelor că nici laxativele nu mai sunt ce-au fost odată… Uite că a venit şi momentul acestei destăinuiri, mi s-a luat o piatră de pe inimă!
Aşa că, dacă au puţină imaginaţie şi simţ al umorului, şi dacă îşi fac bine temele (apropo, se dă în reluare, pentru a mia oară, la PRO TV, filmul,,Singur acasă”), angajaţii de la Primăria Ştefăneşti vor ştii ce să facă şi cu gumele alea de le… chelfăne, fără stil, în timpul serviciului. Dar să nu uite că viaţa fără Lavinia e… pustiu. E ca drojdierul fără rachiu! Ca nunta fără chiu-chiu… Ca un prun, ca un măr, ca ciunga înfiptă-n păr…
