Draga jurnalule, permite-mi sa raportez, dupa o alta lunga si plictisitoare zi. De trei saptamani, de cand m-am angajat de buna voie si nesilit de nimeni in cadrul unuia dintre serviciile de informatii din subordinea directa a domnului presedinte Traian Basescu (nu-ti pot spune nici macar tie care dintre ele, caci este secret de serviciu), incep sa cred ca am facut o mare greseala. Nu este nici pe departe asa cum imi imaginam!
Dupa zeci si zeci de teste in urma carora nu am fost acceptat nici macar ca spion sexual – desi serviciile au mare nevoie de asa ceva – m-au repartizat la munca de jos. Adica trebuie sa stau cat e ziulica de mare in fata la terasa Matteo din centrul Pitestiului si sa raportez tot ce vad si tot ce aud in jurul meu. Daca m-ai vedea, bietul de mine, cum am stat eu in toata perioada asta proptit pe bancile galbene ale lui Pendiuc, incinse de soare, ti s-ar face si tie mila.
SPAȚIU PUBLICITAR
Plus de asta, de la un timp, ne obliga sa tinem in permanenta in ureche casca telefonului, de s-au prins toti trecatorii ca suntem agenti sub acoperire. Auzi, sub acoperire! Ca m-a intrebat si Michael-nebunul astazi, ala care de la un timp poarta peruca blonda si vorbeste in ruseste: ,,Ia zii, ochi albastri, de unde esti, de la SRI sau de la 3 si-un sfert?” O rusine, iti spun!
Oricum, trebuie sa recunosc, sunt mai norocos decat colegul meu care trebuie sa faca non-stop traseul prin pub-urile si carciumile de pe centru, cu lozurile in mana. Are ala o fata de vanzator de lozuri cum am eu fata de agent bine acoperit! Dar cred ca lui ii da si spor de rusine! Si lui, si amaratului ala balai, pe care sefu’ l-a pus sa bolanzeasca toata ziua la fast-food-ul Siblani. Sta pe o cafea si o Coca-Cola si se face ca citeste ziare. Cate cinci ore citeste la un ziar, e fenomenal omul! Eu, cel putin, nu trebuie sa vand nici lozuri si nici sa stau proptit intr-un loc. Am arie de acoperire din fata de la Matteo, pana la altarul Catedralei Sfantul Gheorghe, plus ronduri periodice in jurul Casei Albe.
Ehei, la Casa Alba sunt multi agenti sub acoperire, cu tot cu grade. Ca nu se poate altfel. Cica trebuie sa fii, ca asa e sistemul. Unii sunt ramasi de dinainte, altii sunt inscrisi dupa. Daca stau si ma gandesc bine, s-ar putea ca azi sa fie mai multi informatori decat pe vremea lui Ceasca. Daca n-or fi un informator la doi-trei romani, sa-mi ziceti mie cutu! E o meserie care se potriveste natiei asteia, ca au facut-o pana si popii, cat sunt ei de oamenii lui Dumnezeu.
Draga jurnalule, ma opresc aici pe ziua de azi, ca m-a batut rau soarele in cap. Hai, sa ne-auzim de bine si maine!
