Ştiţi ce e mai amuzant decât să scrii un pamflet? Să-l ia alţii în serios! Şi aici fac o mică paranteză… Era în anul acela în are apăruse filmul Avatar, însoţit de numeroase sinucideri ale împătimiţilor de natură, dar cu ceva probleme la mansardă. Ei bine, la momentul acela am scris un pamflet în care spuneam că Gogu Davidescu, prefect pe atunci, s-a sinucis pentru că nu mai suportă să vadă cum sunt măcelărite pădurile argeşene, dar că, în acelaşi timp, nu poate să-şi refuze nici prietenii politici care i-au solicitat numeroase retrocedări în Pădurea Trivale. Imediat m-au sunat de la presa centrală să-mi ceară amănunte cu privire la un aşa fapt ieşit din comun… Vă daţi seama, Gogu cel cu vilă în Pădurea Trivale să se sinucidă de dragul pădurii…
Aşa şi cu articolul scris, la secţiunea pamflet, în care îi cer directorului Ancheta să spună ce-a supt şi de la mamă-sa, şi ce acoperiţi şi descoperiţi are în redacţie, în numele unei prese libere, fireşte. O făceam în contextul scandalului cu Dragoş Pătraru, amuzându-mă, în acelaşi timp, de ingrata şi ciudata situaţie de a intra, într-un fel, în casa omului, şi-al înjura de mamă, mai apoi.
Ca să fie clar că vorbim de un pamflet, am adăugat, în partea introductivă, pe Bitpress.ro, că tot în numele unei prese libere am rupt şi contractul de 10.000 de euro lunar, cu PSD. Asta în contextul în care PSD abia scoate 2000 de euro în campanie, o dată la patru ani! Şi, cu toate acestea, au existat numeroase persoane care au întrebat, îngrijorate: ,,Te-ai certat cu Cami? Dar de ce?!”. Ete-aşa, de plictiseală.
Mă opresc aici, că partea care urmează e şi mai savuroasă. Iată cum a răspuns aceasta la ,,Apelul către mogul”!
,,Măi Iulia, dragă Iulia,
Orice alăturare între tine și Dragoș Pătraru mi se pare extrem de nedreaptă, pentru că pamfletele tale sunt mult mai bune ca ale lui. Orice alăturare între mine și Zoltan Teszari mi se pare ideală, exceptând amănuntele nesemnificative citite în Capital Top 300. Ăia zic că omul are în conturi jumătate de miliard de dolari, iar Adelina mi-a zis că noi avem vreo 238 de lei.
Cum am făcut banii ăștia, nici io nu știu… Bănuiesc că au rămas după ce ne-a luat banca rata.Despre ce i-ar fi dictatat domnul Tecau lui Florin Paraschivescu nu poci ca să mă pronunț, dar am citit în presă că – în contul acestor activități literare – ar urma să scrie și domnia sa tot o dictare, mai standardizată, ce-i drept, cu formulări specifice la început și la sfârșit. Altceva… io sunt mic, nu știu nimic… (n.r. Orice asemănare cu personajele reale este pur întâmplătoare).
Legat de investigarea trecutului, nu pot să te-ncurc, că am citit pe Facebook niște citate motivaționale care spuneau să nu mă mai uit acolo, că mă așteaptă o cărare prin pădure, marea albastră sau ceva frumos în față. Dacă te intersează punctual prezentul, fie-mea și-a spart un dinte, m-am enervat vineri la birou, am o migrenă, am salarii pe 31 și mă enervează că scrii pamflete la care trebuie să răspund în week-end.Am citit și eu în presă, de-a lungul timpului, că sunt pe mână cu serviciile și procuratura, dar nu mi-a spus nimeni pe-a cui mână și de atunci caut neîntrerupt. Eu sunt mai boemă de felul meu și e posibil să am o viață paralelă, cu servicii paralele, în care sunt agent sub acoperire, am 58 de kile și sunt sora vitregă și singura moștenitoare a lui Zoltan Teszari. Cum mă trezesc, îți spun….
Mulți dintre redactorii mei sunt și acoperiți și descoperiți, în funcție de numărul de telefon după care îi sună Kruck-ul. Îi suspectez într-adevăr că prestează tot felul de servicii extra-jurnalistice, cum ar fi asigurarea traficului de net pe facebook în timpul programului, dobândirea de informații inutile la conferințele de presă, operațiuni de acoperire a colegilor de serviciu plecați să doarmă după masa de prânz, sustragerea de la executarea normei săptămânale și multe alte fapte reprobabile pe care nu le-am putut demonstra sau – dacă am putut – m-am făcut că nu văd, pe motiv că nu găsesc alții mai buni ca ei.
Nici eu nu mai știu de unde vine publicitatea, fiindcă nu ne-a venit niciodată, ne-am dus noi după ea. Cu clienții așa am convenit: să le dau – de banii pe care îi plătesc – niște poze și colorate în ziar, numite și machete de promovare. În ceea ce privește ideea de a scrie anchete despre ei, în afara faptului că clienții noştri sunt cei mai frumoși, deștepți și cuminți de pe Terra, eu i-am rugat de multe ori să nu mai ceară poziționare preferențială la prima pagină, că s-ar putea să înțeleg greșit solicitarea…
Sperând că am răspuns tuturor curiozităților tale, nu pot decât să-ți spun #rezistăiulia #rezistă, că cu 238 de lei ne auzim pe 5-6 ale lunii viitoare.”
P.S.1: Treaba e clară, iese cu păruială!
P.S.2: Am, totuşi, vaga impresie că treaba aia cu… ,,am 58 de kile” a fost scrisă nu la pamflet, ci dintr-o răutate, dintr-o meschinărie specific femeiască. Să spui că ai 58 de kile unei femei care aproape are invers… poate fi sfâşietor!
