Fenomenul #mee too, declanşat la Hollywood, acolo unde nu există zi în care o actriţă să nu povestească faptul că a fost victima unei hărţuiri sexuale, a cuprins întreaga planetă. Fireşte că nici România nu putea face excepţie. E drept, aici mişcarea este ceva mai plăpândă întrucât, pentru păstrarea unui post, promovare sau alte beneficii la locul de muncă, româncele s-au oferit singure, nu a mai fost nevoie ca bărbatul să depună efortul unei hărţuiri.
Bărbatul român este mult mai pragmatic şi nu-i place să-şi strice familia tradiţională, acolo unde este hărţuit, la rândul său, de o muiere gureşă şi veşnic nemulţumită. Ca atare, atunci când, spre exemplu, îşi angajează o secretară sau o consilieră, alege una dispusă la program prelungit şi hărţuiri tandre, pe sub birou.
Mai mult de atât, sunt nenumărate cazurile în care femeile se hărţuiesc între ele pentru a intra în graţiile unui bărbat care ar putea să le asigure accesul la bani mai mulţi sau distribuiri în posturi dorite.
La mine în sat, spre exemplu, era competiţie acerbă între navetiste, pentru şoferul de pe rată (aşa se numea autobuzul care le ducea la diverse locuri de muncă, pe vremea în care chiar duduia economia). Cea care era în graţii stătea pe scaunul din faţă şi nu plătea cursa. Mai mult, ca să-şi marcheze teritoriu şi să le fie clar adversarelor cine e şefa de autobuz, se mai aşeza, când şi când, şi pe genunchiul şoferului, chicotind: ,,Vaaai, Gicule!”.
Vecina mea, spre exemplu, Mihaela, pe care bărbată-său o strigă prin curte… ,,Miaieloooo!”, cum credeţi că şi-a cucerit reduta? Vă spun eu: omul era şofer pe basculantă, meserie bănoasă prin prisma nenumăratelor comisioane pe care le făcea. A fost suficient ca Pitea să o salute, că Miaiela s-a şi urcat la el în cabină şi hâţa-hâţa, l-a hărţuit până a luat-o de nevastă. Iar când în cabina lui Pitea mai găsea şi alte… hărţuitoare, păi mi le lua Miaiela de ciuf şi şmotru făcea cu ele. Astăzi, Miaiela şi Pitea formează o reuşită familie tradiţională. El mai hărţuieşte, pe furiş, prin sat (dar nu prea des, că are probleme cu inima), în timp ce la Miaiela, într-o vreme, mai sărea gardul şi tataie, în perioada sa de maximă hărţuială cu bon de ordine (că tataie nu doar că era frumos de pică, dar mai era şi măcelar, deci le asigura şi aprovizionarea).
S-a înfuriat chiar şi Mircea Badea când a văzut, pe Facebook, atâtea fufe care şi-au arborat, la profil, #me too. Cică s-au băgat în poză ca proastele şi că se laudă că au fost trosnite peste cur şi fluierate de meseriaşi sau înghesuite în autobuz, dar asta nu le dă dreptul să se considere hărţuite. Cel mult au fost… flatate, iar acum se dau mari. În definitiv, e dreptul bărbatului să-şi arate admiraţia faţă de sexul frumos, iar acolo unde nu ştie să se exprime prin cuvinte, că nu toţi este (sic!) deştepţi, mai arată şi prin semne.
SPAȚIU PUBLICITAR
Aşa, dând dintr-una-ntr-alta, că fenomenul ăsta este extrem de vast şi… apucabil din tot felul de extremităţi, în Argeş avem hărţuitorii noştri de profesie. Îi ştie toată lumea! Un jurnalist ştie că, dacă se duce în biroul parlamentarului cutăriţă, sau al directorului cutare, sau al prefectului cutare, este predispus la hărţuire. De aceea, jurnalistul care trebuie, totuşi, să-şi ia informaţia de la libidinoşii cu funcţii, se duce mereu flancat de un coleg. Pentru siguranţa statului… Iar când nu se duce însoţit, sigur are un spray cu piper în geantă. Iar când nu are spray cu piper… sigur îi place.
Apropo, ştiţi după ce-ţi dai seama, prima oară, că ai de-a face cu un libidinos cu funcţie? După secretară! Ea va privi întotdeauna cu maximă ură orice prezenţă feminină care vrea să intre în biroul şefului. Efectiv nu suportă ideea că acesta ar putea încerca să hărţuiască pe altcineva decât pe ea, care şi-a câştigat acest privilegiu.
În concluzie, în Românica noastră #me too este, mai degrabă, un… #ştii too (de ce).
P.S.: Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu o parte a realităţii din România este pur întâmplătoare şi subiectivă. Pentru genul programului ,,dramă”, apăsaţi altă tastă!