Era o țară la o margine de mare, vorba lui Marin Sorescu. Țara asta, cică, încă mai există. Și ea este condusă de trei ciobănei ‘nalți ca bradul și proști ca plopul uscat. Unu-i muntean, unu-i moldovean și altul ungurean.
Și cel muntean și cu cel moldovean și cu cel ungurean, mări se vorbiră să guverneze țara. Dar, proști grămadă fiind, ei se sfătuiră, seara pe-nserat, la Vila Lac 1, 2, sau 3, naiba să-i ia! Se sfătuiră și ajunseră la concluzii, vezi bine! Că dacă nu e rău, e bine! Să mărească pensiile cu 12,5 la sută și alocațiile copiilor cu 12 lei.
Auzit-ați desigur, de niște oi din China care săptămânile trecute s-au învârtit în cerc în continuu 12 zile. Savanții mondiali, nici măcar cei britanici, n-au aflat secretul. Ei bine, oile erau ale celor trei ciobănei din fruntea țării România de la marginea de mare, a oilor: Radu Oprea, Kelemen Hunor, Rareș Bogdan, Sorin Grindeanu, Lucian Bode, Adrian Câciu, Virgil Popescu, Barna Tanczos, Marius Budăi, Ligia Deca, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Petre Daea Oaia și toate sutele de parlamentari și secretari de stat și băgători de seamă nalți ca bradul, proști ca gardul. Și toate turmele lor se învârt de un an, nu de 12 zile, ca niște căpiate în inversul acelor de ceasornic și cică guvernează țara de la margine de mare; cu cei trei ciobănei în frunte: unul muntean, unul moldovean și unul ungurean.
Turmele sunt multe, mândre și cornute. Dar cei trei ciobănei sunt mai proști ca niște miei. Și pe l-apus de soare, nimeni nu vrea să-i omoare, că nu-s ortomani și au turme cornute de multe oi tute. Iar măicuțele bătrâne, cu brâie de lână, n-au nicio vină c-au născut așa ciobani înalți, proști și răi. Dacă sunt blagoslovite cu vorbe de ocară, e din cauza obidei adusă de cei trei ciobani-ghiolbani.
Nu știu ce s-a mai întâmplat cu oile care s-au învârtit în cerc 12 zile neîncetat. Dar ciobanii din fruntea țării de la margine de mare s-ar putea arunca de pe stâncile de la Bâlea împreună cu turmele lor de parlamentari, miniștri, secretari de stat și alți servitori. Decât condusă așa, mai bine lipsă. S-ar putea arunca în hău cu sentimentul datoriei împlinite. Abia asta ar însemna asumarea responsabilității!
