Şi ce freamăt l-a apucat pe Ionică de Piteşti într-o dimineaţă când şi-a spus “bă, nu mai e mare lucru de făcut în oraşul ăsta că tot ce-a fost de făcut şi de “făcut” a făcut bietul Pendiuc” (uite ce uşor ies versuri) şi cum s-a trezit el într-o dimineaţă, aşa, a zis “trebuie să fac neapărat ceva să ies în evidenţă, dar nu pot să le-o trag ăstora din Piteşti că ei m-au votat, m-au pus în scaunul asta la care visez eu de când eram copil şi mă chinuiam să trec clasa”. Acuma… nu ştim ce clasă se chinuia dumnealui să treacă şi la ce şcoală, căci în luna mai 2016 toată tagma jurnaliştilor argeşeni se chinuia să-i găsescă CV-ul, ia CV de unde nu-i, se pare că-l avea la secret.
Am zis, “CV”, nu “MCV”, dom’ Primar, staţi liniştit, că nu de averea domniei tale vrem să vorbim aici.
Aşa. Şi, într-o dimineaţă s-a trezit dom’ Primar şi-a zis: “Trebuie să fac ceva să ies în evidenţă, nu se mai poate! Şi a interzis maşinilor care aduc oameni din Mioveni să mai parcheze acolo unde parcau până acum, i-a aruncat lângă CNCD, dincoace de calea ferată, la periferie, lângă legume-fructe, ce atâta lene pe “provincialii” din Mioveni să mai meargă şi pe jos! Să sufere pentru onoarea de a veni la oraş!
Iar pentru copiii care încep şcolile pe la liceele din Piteşti…
Va mulţumim dom’Primar! Va mulţumim că vă gândiţi la sănătatea copiilor noştri, care au cinstea de a va călca augustele pavele din Piteşti, vă mulţumim că îi puneţi să meargă pe jos fiindcă aţi auzit matale că stau cam mult pe tablete şi pe smartfoane, şi-şi mai iau şi scutiri de la orele de sport. Şi vă mai mulţumim că v-aţi gândit şi să aveţi grijă să-i puteţi recunoaşte din prima pe copiii care vin de la Mioveni şi vor intra în sălile de clasă ale liceelor, vor fi ăia cu panatofii scâlciaţi, uzi la picioare de la zloata din iarnă, plouaţi ciuciulete şi răvăşiţi de cei doi-trei kilometri făcuţi pe jos până la şcoală.
Va mulţumim că v-aţi gândit că în oraşul matale, da, al matale, căci aşa te porţi, de parcă l-ai fi cumpărat pe Piteştiul asta la târg, între două cuminecături de maţe cu usturoi, aşadar că în oraşul matale nu mai poate intra orice maşină aşa, ca la ea acasă, că doar nu e oraşul ăsta sat fără câini.
SPAȚIU PUBLICITAR
Am fost ironic, dom’ Primar! Nu vă mulţumim pentru nimic, iar dacă aţi înţeles ironia, ne gândim că poate vă veţi şi răzgândi; dacă n-aţi înţeles-o, probabil că veţi intra în folclorul argeşean ca “primarul Ionică, cu autobază mică”.