Anul de gratie 2008. Tara – Romania. Judetul – Arges. Razboinicii si-au pregatit inca de la inceputul anului armele si strategiile de lupta. Altii doar strategiile, caci nu au arme. Armatele Intunericului si ale Beznei Absolute (aviz naivilor – nu mai exista Armate ale Luminii) au inceput sa-si trimita cercetasi in recunoastere. Deocamdata este doar o lupta de tatonare, cu mici escaladari ale conflictului (chestia asta cu escaladarea conflictului este in voga, Marius Postelnicescu imbogatind gama cu expresia „escaladarea nesimtirii”).
Comandantul Nicolescu se teme de kosovarul Tudor Pendiuc
Pe frontul de stanga al PSD, armatele isi strang randurile. Monstri sacri, izgoniti acum cativa ani, revin in fruntea ostirii, in lipsa unui lider cu adevarat puternic. Soldatii de Arges incuviinteaza sosirea lor si-si pun la dispozitie artileria. Va fi o lupta extrem de sangeroasa. Sub conducerea comandantului Nicolescu, nimic nu misca in Arges. Primarii de detasament si-au pregatit de pe acum avioanele care, pe timp de lupta, vor parasuta pachete cu alimente, mici si bere la sinistratii votanti. Desi nu s-a dat startul luptei in mod oficial, s-a inceput tatonarea adversarului, prin propuneri de atragere in oastea PSD. Unii au fost momiti pe doi lei, altii pe bani grei. In Arges, totul este de vanzare. Fiecare isi are valoarea sa, iar Nicolescu o cunoaste foarte bine pe a fiecaruia. O singura ingrijorare are capitanul social-democrat – faptul ca in sanul armatei sale salasuieste un grup extremist municipal, in frunte cu kosovarul Tudor Pendiuc, cel care si-a proclamat demult independenta si nu asculta de hegemonia comandantului. Acesta este si calcaiul lui Ahile, iar Nicolescu se roaga zi si noapte sa nu calce stramb tocmai cu acel calcai.
Ostenii liberali au ajuns sa se impuste intre ei
Pe frontul de dreapta, la PNL, lucrurile stau ceva mai rau. Ostirea liberala este decimata, dupa ce, patru ani de zile, a dus un razboi rece, de hartuire, cu piratul Base. Desi incearca sa-si multumeasca supusii prin tot felul de pomeni electorale, victoria pare a fi departe de PNL. In lipsa unui lider care sa-i duca la victorie, atat la nivel national cat si local, liberalii s-au pierdut in mici razboaie de guerrilla, disparati pe diferite fronturi. Lupta pe care o poarta nu este in interes national, ci in interes personal. Unii mai confunda si tintele, impuscandu-se intre ei, in disperarea de a se agata de un loc mai confortabil in fruntea armiei si asa slabite. Pentru a se salva, deja se gandesc la aliante cu vecinii dinspre stanga, fapt care a declansat mari nemultumiri printre vechii osteni ai partidului, care se gandesc sa ia calea haiduciei sau a… traseismului politic.
In armia gagauza, bicantropii dau din buza
Pe frontul de… greu de spus ce fel de front, ca nu e nici de dreapta, nici de stanga si nici de mijloc nu pare a fi… In fine, pe un alt front se afla PD-L, ostirea formata prin contopirea fugarilor gagauzi cu bastinasii bicantropi. Unirea celor doua armate s-a realizat cu mult sange, fiind sacrificati pentru aceasta multi osteni de valoare. In primul rand au trecut oportunistii si fripturistii, ceilalti fiind lasati de coada carutei. In afara de liderul cel mare, Cristian Boureanu, care poseda arma uciderii in masa, numai cu un calendar si un chibrit cu figura sa, gagauzii nu fac altceva decat sa completeze listele viitoarelor gradatii de merit. Bicantropii s-au retras in liniile doi si trei, scarbiti fiind de tot ce se intampla si amenintand cu boicotarea razboiului electoral, daca nu vor fi luati in socoteala la viitoarea impartire strategica a judetului.
Armata peremista isi plange primarii cazuti la datorie
Pe frontul extremist este jale mare. Fiicele peremiste isi plang primarii pierduti la datorie, inca dinainte de a incepe razboiul. Fara sa se lase intimidati, barbatii Romaniei Mari isi ascut sabiile, isi pregatesc arcurile si isi confectioneaza prastiile. Din pacate, armele lor sunt prea rudimentare, in conditiile in care PSD deja isi confectioneaza bomba atomica, iar ostirea lui Gogolum lucreaza la o arma biologica de exterminare in masa. Deja PRM a pierdut o batalie amicala, la europarlamentare, dar spera ca galetile cu smoala si berbecii care arunca la mare departare de tara cu ungurii, sa faca minuni.
Armata celor trei Antene… sub glie, taica, si sub cruce
Pe frontul celor trei Antene, liniste si pace. Partidul generalului Voiculescu isi tot schimba conducatorii, sperand ca prin asta vor atrage mai degraba multimile de partea lor. Din pacate, totul este in van. In cazul PC, este un paradox. Desi generalul Voiculescu beneficiaza de cea mai puternica arma dintre toti, cea a manipularii prin mass-media si a transmiterii de mesaje subliminale pe cele trei Antene, armata sa tot vlaguita este. Din fericire, insa, generalul mai poseda o arma – cea a duplicitatii, astfel incat stie de fiecare data sa se alature in lupta armatei care promite sa castige razboiul final.