Am un vecin plutonier de armată. Viteaz de nu se poate. Zice că abia așteaptă să intre rușii peste noi să arate el de ce e în stare. Până atunci, se arată viteaz cu mine: mi-a tăiat cu flexul crengile de nuc care au avut neobrăzarea să treacă peste gard în grădina lui. Ei, dar nu despre asta e vorba. Nu mă supăr eu dintr-atâta. Rămânem buni vecini, ca și până acum.
Dl. plutonier mi-a mărturisit peste gard acum trei ani: „Vecine, mi-am cumpărat un titlu de doctor în strategie militară…” „ Scump? De unde?” am fost eu curios, că parcă mă interesa și pe mine, că la războaie mă pricep și eu, ca tot românul de la Antena 3 și România TV. „De la Academia de Poliție, de unde de altundeva?” M-am liniștit, eu nu am pile pe-acolo. „Ei, și?” „Ce mă sfătuiți? Aș putea să semnez cererile către comandant și reclamațiile la primărie și la poliție cu plt. dr.?” „Vecine, îi ziceam eu, te cam mănâncă în cur. Vrei să afle Emilia Șercan și să pierzi sporul la salariu. Las-o-așa!”
Ei, dar ieri, când vorbeam noi peste gard de crengile mele de nuc, îmi zice omul cu flexul: „Vecine, am citit astăzi în Bitpress că Curtea Constituțională a hotărât că ce e plagiat e bun plagiat. Acum pot semna plt. dr.?” „Păi, i-am răspuns eu, acum da! Ce e hotărât constituțional de Curte e bun constituțional. Și la poliție, și la comandant poți semn „plutonier doctor”. Mama lor de academicieni!”