Un fleac, am mai irosit un an! Asta s-ar putea spune, pe scurt, despre 2018, an centenar în care România a fost închiriată, pe persoană fizică, de cetățeanul Liviu Dragnea, cu toate consecințele care au decurs de aici. A fost un an în care am asistat în continuare la asaltul împotriva justiției, la radicalizarea criticilor guvernanților la adresa Uniunii Europene, un an în care șeful PSD și-a reglat conturile în partid sub formă de… remaniere guvernamentală și și-a reconfirmat influența de care încă se bucură. A fost un an în care Opoziția s-a jucat de-a compunerile școlare pe care le-a denumit moțiuni de cenzură iar întâiul opozant al țării, Klaus Iohannis, s-a trezit din somn fix pe final de 2018, cât să mai facă puțină mișcare înainte de masa de Sărbători. A fost un an în care societatea civilă a intrat în stand-by, fiind frăgezită, probabil, pentru scrutinurile electorale ce urmează în 2019 și 2020. Din punct de vedere politic, Argeșul s-a situat într-o zonă aproape gri, singurul produs media exportat fiind deputatul Cătălin Rădulescu, unul dintre cele mai detestabile figuri PSD la nivel național. Opoziția a rămas și ea la nivelul gargarei neproductive, vlăguită de interese individuale și ambiții mici. Mici de tot!
arlamentarii, ce-au făcut parlamentarii de Argeș?
Au fost ani în care parlamentarii argeșeni erau uniți în jurul aceleiași mese atunci când era vorba de interesul județului. Au fost ani în care se întreceau în a da raportul în fața cetățenilor cu privire la activitatea lor. 2018 pare să fi fost, pentru mulți, anul politicii struțului. Cam asta a fost atitudinea mai ales în ceea ce îi privește pe senatorii și deputații din PSD. Jenați de propriul guvern și de propria conducere de partid, majoritatea s-au ascuns, ca nu cumva să fie puși în situația să devină ridicoli prin apărarea unor cauze în care nu cred. Au fost și alții, însă, care și-au asumat ridicolul cu pieptul dezvelit, sporindu-l și ridicându-l la rang de artă. Chiar și după doi ani de mandat, avem parlamentari despre care chiar și jurnaliștii uitaseră că au fost aleși pe listă. Majoritatea s-au păstrat într-o zonă safe, călduță, acoperindu-se de hârtii în care se făceau că interpelează miniștri cu privire la o problemă sau alta, pentru ca la final de mandat să dea bine la statistică. Dacă ar fi să punctăm cele două extreme, spre minus infinit din punct de vedere al vizibilității tinde cu grație Cristina Stocheci, senator PSD, în timp ce Ionuț Moșteanu, deputat USR, pare a fi singura prezență notabilă, prin decență și mod de implicare.
Mai citește și:
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Un' se duc parlamentarii când se duc…
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Opoziția sau frecția de la piciorul de lemn
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Tudor Pendiuc reloaded
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Oameni vechi în partide noi
