UDMR a făcut o mişcare lipsită de abilitate, încercând să obţină un câştig cu riscul de a intra în troaca politică şi a fi asimilat la pachet cu restul… porcilor. Este opinia avocatului Florentin Sorescu, potrivit căruia UDMR nu doar că a mai ratat o ocazie de a câştiga simpatia majorităţii, dar a inflamat şi mai tare naţionalismul învolburat al românului.
,,Nu acuz UDMR de preacurvie – Doamne ferește! – ci de inabilitate.
A te folosi de o dispută, fie ea depășind orice limită a ridicolului, implică și un risc. Acela de a fi luat în vizor de cel puțin una dintre părți. De regulă, de ambele.
Sau, biblic vorbind și ținànd cont de faptul că ambele tabere sunt din PSD, când te bagi în troacă, te mănâncă porcii.
Arbitrajul UDMR-ului a părut că aduce, pe moment, un câștig. În realitate, nu a făcut decât să pună paie pe foc (a-propos de porci) și să aducă un alt jucător la masă: exacerbarea sentimentului naționalist.
Echipa Tăriceanu-Dragnea a făcut pasul înapoi nu din te miri ce patriotism, ci sesizând pericolul de a se compromite cu totul în fața electoratului.
Motiv pentru care și Johannis – președintele TUTUROR românilor, indiferent de naționalitate – simte nevoia să intervină și să declare sus și tare: Autonomia nu se pune în discuție!
Numai că, printre revendicările UDMR, nu am văzut nimic legat de autonomie. Cel puțin la acest moment. Afară de o sporire a autonomiei locale, dar nu strict legată de comunitatea maghiară.
Poate că, dacă UDMR ar fi adoptat o poziție principială și ar fi refuzat să se implice în acest joc murdar (al PSD), câștigul pe termen lung ar fi fost unul mult mai important. Anume, acela de a fi priviți cu simpatie și considerațiune, făcând din problema drepturilor minorității maghiare nu eternul cui al lui Pepelea, ci o chestiune cu adevărat dezbătută și înțeleasă. La momentul potrivit, unul care negreșit va să vină. Iar acel moment are să fie atunci când românii vor înțelege că secuii cer acum, în limite generale, ceea ce revendicau și moții lui Avram și, în genere, comunitatea românească din Transilvania atunci când se afla sub administrație maghiară.” afirmă avocatul Florentin Sorescu.