Revolutia din ‘89 a generat nu numai actiuni atipice, dar a scos in fata si oameni de cu totul alta factura decat eram eu obisnuit. Mai mult decat atat, au iesit la iveala anumite practici, de care, eu unul, nu aveam cunostinta, din lipsa de informare, probabil, caci stim cu totii ce a presupus perioada comunista. Este vorba de practici pe care unii le eticheteaza a fi duplicitare, altii le numesc „adaptare la situatie”, iar in alte cazuri… lipsa de caracter.
Pornind de la aceasta stare de fapt, mi s-a parut important sa ma aplec putin asupra cauzelor care determina un individ – fie ca este actor politic sau om obisnuit -, sa-si schimbe modul de gandire si sa ia decizii in neconcordanta cu principiile sale anterior cunoscute. Este sau nu gresita o astfel de practica bine inradacinata? Face parte din viata adevarata sau din aceea pe care unii incearca sa ne-o induca in mod voit sau nevoit?
Concret! Sa spunem ca un individ, la un moment dat, trebuie sa dea o solutie intr-o anumita cauza, solutie care nu concorda cu convingerile enuntate anterior. Abdica el de la principiile sale sau nu abdica? Eu cred ca sunt situatii in viata, in care, pentru a rezolva o problema importanta si pe termen lung, trebuie parcursi, uneori, anumiti pasi pe care nu i-ai gandit. Intr-un mod poate aparent, este necesar sa actionezi si altfel, ceea ce-i determina pe cei din jurul tau sa aprecieze ca ai abdicat de la propriile convingeri. Problema care se pune este urmatoarea: cum se repercuteaza decizia pe care o ia respectiva persoana asupra ei insesi sau asupra societatii?
Parerea mea este ca daca abdicarea de la o convingere se face avand drept scop rezolvarea unei probleme a comunitatii, daca legea nu este incalcata iar decizia luata nu face rau nimanui, atunci ea este benefica. Insa daca respectiva persoana nu numai ca renunta la principiile sale, dar incalca si legea – scrisa sau nescrisa – iar abdicarea sa nu are legatura decat cu un interes de grup sau personal, atunci cred ca in cazul acesta se poate vorbi de lipsa de caracter si atat!
Regretabil este ca in zilele noastre, aceasta schimbare de caracter in functie de situatie a inceput sa fie nu numai o practica temporara, la scara mica, ci, de multe ori, o practica permanenta si la scara nationala. Cum altfel sa vedem noi lucrurile, daca unii dintre conducatorii nostri de la nivel local si national, in urma cu o perioada de vreme, veneau in mass-media cu anumite actiuni si hotarari, ca apoi, in mai putin de 24 de ore, sa le schimbe radical? Veneau cu hotarari care nici macar pe termen scurt nu aveau un impact pozitiv!
Poate ca nu as fi abordat aceasta tema daca nu ma framanta. Este chestiunea care ma framanta de mult timp si cu care se confrunta nu numai oameni din politica, ci si foarte multi oameni din administratie. Si ma framanta deoarece, de-a lungul vremii, personal, nu am conceput sa-mi schimb anumite atitudini si practici doar de dragul unor pareri ale unora sau altora. Toate actiunile care au fost intreprinse la nivelul administratiei publice locale, le-am intreprins cu un scop bine definit, si de fiecare data declarat, fie prin Hotarari de Consiliu Local, fie prin dispozitii ale mele, fie prin aparitii in mass-media locale.
Observ cum, apropiindu-se campania electorala, oameni cu care am avut bune relatii, unele chiar foarte apropiate, incep acum sa-si schimbe atitudinea. Si stau si ma intreb: unde este caracterul? A existat el atunci cand eram in relatii bune, atunci cand nu era niciun interes din partea respectivei persoane sau acesta este adevaratul lui caracter? Cred ca astfel de situatii au generat si profunda neincredere a populatiei in clasa politica. Dumneavoastra, cititorii, ce credeti?
SPAȚIU PUBLICITAR
primarul Pitestiului