Șpagă ia cine poate, cine are curaj, voință și tupeu și e un bugetar pe un post de mic Dumnezeu. La o primă vedere, după ce te uiți la televizor și citești presa din țară și de la București, tragi concluzia că, paradoxal, șpagă iau în primul rând cei cu salariile cele mai mari din România, poate cu veniturile cele mai mari.

Să începem cu medicii. Specialiștii au salarii și sporuri care depășesc 20-30 000 de lei lunar, dar mai au o jumătate de normă la o clinică privată, bașca un cabinet particular sau o catedră la Universitatea de Medicină. Dar, mulți dintre ei nu se pot abține să ia și șpagă. Că lăcomia salvează România. Două cazuri recente. Unui medic de la Spitalul Militar București, după sesizări, i-au fost descoperiți în cabinet 30 000 de euro provenind din șpăgi. Chirurgul făcea operații de micșorare de stomac. Dar, după ce le micșora stomacul pacienților, le golea și buzunarul. Directorul Ambulanței din județul Neamț, medic care a trecut de vârsta pensionării, a fost prins cu rața-n gură: 108 000 de euro, din șpăgi, desigur. A fost arestat mai multe zile, a fost eliberat și pus sub control judiciar. Om hotărât, a dat în judecată Ministerul Sănătății – Cabinet Ministru (sic!) pentru a fi repus în post. Tupeu, lăcomie, nesimțire.

Șpagă iau și inspectorii din toate domeniile, în bani, în natură, fiecare cum poate. Însuși Lucian Heiuș, șeful cel mare de la ANAF, recunoaște că mai mulți inspectori din subordinea lui au fost prinși în flagrant de șpagă. Au fost prinși și inspectori de la Protecția Consumatorului etc.

Dar, domni primari de comune, orașe, municipii mici și municipii mari?! Dacă nu viituri adevărate, măcar picurând și tot se strânge ceva: de la o autorizație de construcție cu cântec, o atribuire de contract etc. etc. Nu e săptămână să nu găsești în presă cum DNA face percheziții la o primărie sau alta. Rezultatele nu sunt spectaculoase. Zarvă mare la început, apoi se lasă liniștea, batistă pe țambal, dar fum fără foc nu iese.

Președinți de consilii județene sunt și acum în arest sau sub control judiciar. Vezi pe frumosul Arsene de la Neamț băgat în dosare de șpăgi de sute de mii de euro până-n gât. Degeaba s-a dărâmat podul construit de el în Siret? În spate, sunt șpăgi la greu. Că ne și apucă paranoia. Când vedem un panou cu „Atenție, se plombează!” vedem șpăgi între șefi și clienți politici, între mahări din consilii județene și vreun Dorel, drumar de ocazie.

Discreție mare e la magistrați. Ies la iveală doar nedreptăți care se văd de pe lună, dar fum fără foc, măcar unul mocnit…

Până aici avem de-a face cu așa zisa mică corupție, deși 108 000 de euro cash în sertarul unui medic nu pare a fi chiar mică.

Dar, marea corupție e la politicieni și iese la iveală mai târziu, când lupta de clasă se ascute foarte tare și încep răzbunările între domnii din cele trei palate. Să ne amintim cazurile Adrian Năstase, Elena Udrea, Dan Voiculescu etc. Faptele au existat, fără îndoială, chiar mai grave decât în respectivele dosare, dar acolo au fost comenzi politice. Apoi, banii mulți din campaniile electorale ce sunt? Nu sunt un fel de șpagă dacă un fost bucătar, să zicem, ajunge după alegeri director în Senat sau în Secretariatul General al Guvernului?

Dar șpaga este și o formă de investiție economică foarte profitabilă. Să ne uităm la armata de distribuitori de energie. Ei n-au construit hidrocentrale, nici măcar nu le-au reparat, nici centrală atomică n-au construit, dar ei încasează milioane și milioane de euro păzind un contor care trece curentul de la producător la ei și de la ei la noi, cu adaosul comercial nesimțit.

În concluzie, cad frunzele, dă bruma, deci e toamnă și toamna se numără corupții. Iar recolta e bogată de fiecare dată.